Astazi as dori sa exprim cateva ganduri legate de un anumit tip de biserici pe care le avem in tara. S-ar putea sa fie mai multe decat credeti.

In contextul dezvoltarii economice total dezechilibrate din Romania, au aparut doua mari tipuri de biserici:

1.      Biserici situate in orase sau comunitati care se dezvolta economic;

2.      Biserici situate in orase sau comunitati care decad economic.

Cele doua tipuri de biserici impreuna cu liderii lor au de-a face cu provocari specifice regiunii in care fiinteaza.

Astfel bisericile aflate in regiuni care merg bine din punct de vedere economic, in general, nu duc lipsa de tineri. Daca esti intr-o astfel de regiune si duci lipsa atunci ai o problema de viziune sau de competenta.

Dar, datorita faptului ca acea regiune ofera locuri de munca, spre ea migreaza tinerii care vor sa-si intemeieze o familie. Astfel, aceste biserici, daca sunt conduse de o viziune, reusesc sa se dezvolte si sa devina repere pentru bisericile din intreaga tara. Stiu o biserica din Bucuresti care are un pastor de tineret cu viziune si initiativa si care efectiv recruteaza pe noii veniti la studii sau la munca, incadrandu-i in comunitate. In acea biserica lucrarea cu tineretul prospera si au rezultate deosebite.

Dar azi as dori sa vorbesc pentru cei, care ca si mine, slujesc intr-o biserica aflata in context economic defavorabil. Aceste biserici au o problema care produce multa frustrare liderilor lor. Anume, pierderea tineretului. Investesti in formarea lor si cand sa „profiti” de aceasta investitie, ei isi iau zborul spre locuri care le ofera perspective legate de servici si intemeierea unei familii. Astfel bisericile din zonele favorizate ajung sa se bucure de munca celor din zonele defavorizate.

Ce anume putem face intr-o astfel de situatie?

Dincolo de cateva strategii care sa amelioreze putin situatia, as dori sa vorbesc de un mod de gandire care ii poate ajuta pe liderii bisericilor care se confrunta cu problema aceasta.

Ca unul care am gustat acest gen de frustrare, pot spune ca ceea ce m-a ajutat a fost gandul conform caruia investitia mea este in primul rand pentru Imparatia lui Dumnezeu si nu in primul rand pentru biserica in care slujesc. Daca investitia mea ajunge sa dea roade, chiar daca acestea apar in alta biserica, eu nu-mi voi pierde rasplata.

Domnul Isus spunea ucenicilor intr-o imprejurare:

Ioan 4:36  Cine secera, primeste o plata, si strange roada pentru viata vesnica; pentru ca si cel ce seamana si cel ce secera sa se bucure in acelasi timp.37  Caci in aceasta privinta, este adevarata zicerea: "Unul seamana, iar altul secera."38  Eu v-am trimis sa secerati acolo unde nu voi v-ati ostenit; altii s-au ostenit, si voi ati intrat in osteneala lor.

Ce spuneti de asta?

Tu investesti si muncesti sa ridici tineri de incredere, iar altii intra in munca ta si se bucura de tineri gata formati. Iar Domnul spune ca nu trebuie ca tu sa te amarasti si te apuce sila sa mai faci ceva, nici nu spune ca numai cel la care a migrat tanarul sa se bucure, CI El spune ca AMANDOI trebuie sa se bucure IN ACELASI TIMP!!!

Cum ar fi posibil asa ceva?

Numai daca dezvolti o perspectiva mai larga asupra lucrarii in Imparatie. Numai daca incepi sa vezi imaginea de ansamblu... si mai ales, numai daca realizezi care este de fapt sursa amaraciunii tale.

Numai daca intelegi rolul pe care-l joaca biserica ta in acest puzzle. Anume rolul de rampa de lansare pentru tineri. Biserica ta, in economia lui Dumnezeu este o biserica-rampa.

Undeva in adancul nostru am vrea sa putem dezvolta lucrarea in biserica noastra pentru ca si noi sa stralucim un pic odata cu ea. Atunci cand perspectiva de a strange noi insine roadele dispare, atunci dispare si orice motivatie egocentrica, iar daca nu mai ramane nimic, atunci nici nu am avut nimic real. Dar daca mai ramane ceva motivatie, aceasta are un grad mai inalt de puritate.

Acum un cuvant pentru tine, cel care te bucuri de cei gata formati care au migrat la tine. Domnul spune ca trebuie sa se bucure odata cu tine si cel care a semanat samanta in tanarul respectiv. Te-ai gandit vreodata sa multumesti celor din biserica mama? Te-ai gandit sa iti manifesti recunostiinta si sa imparti creditul?

Daca nu, atunci ai o problema. In loc sa fii beneficiar, esti doar un profitor, si te mandresti cu lucrari facute de-a gata.

Dupa cum vedem, capcane sunt de ambele parti, dar conform Domnului Isus, exista o cale prin care nimeni nu este eliminat.

Sper ca aceste cateva ganduri sa te fi ajutat sa pretuiesti rolul extrem de important pe care-l joci in biserica-rampa al carui slujitor esti.

Intr-o zi vei vedea ca efortul tau nu a fost in zadar!