Fenomenul „church hopping” sau al migrarii dintr-o biserica in alta este un indiciu al unei culturi instabile reflectata printr-o gandire superficiala, si o atitudine nemultumitoare. Exista desigur motive intemeiate pentru a te muta dintr-o biserica in alta: doctrina falsa, moralitate scazuta, lipsa cresterii spirituale, lipsa partasiei. Am adaugat-o pe ultima datorita unor comentarii agere primite in ultimul articol. Le sunt dator fiindca acestea au fost capabile sa surprinda si sa inteleaga ceea ce mie mi-a scapat. Ma rog sa existe in viitorul apropriat mai mult dialog pe tema relationarii in biserica si nu numai.  

Este necesar sa clarific cateva dintre motivele neintemeiate pentru care consider migrarea primejdioasa (sa nu-i spun interzisa). Un prim gand ar fi acesta: church (s)hopping este contraindicat deoarece continua sa hraneasca un curent de gandire lumesc, consumeristic si egoist care are in centru individul si nu comunitatea rascumparata prin Isus.

Este un curent de gandire lumesc deoarece migrarile dintr-o biserica in alta schimba statutul unui crestin de la ucenic la un spectator invizibil, un crestin anonim. De ce ar prefera cineva sa traiasca in anonimitate? Motivele sunt multe dar ma limitez la cateva: refuzul de a da socoteala unei autoritati, refuzul de a se implica intr-o biserica, refuzul de asumarea unor responsabilitati.

Fenomenul church (s)hopping transforma crestinul intr-un numar, o statistica, eventual intr-un motiv de mandrie („Biserica noastra a crescut cu inca 50 de suflete”). Cand tot colinzi bisericile din jur, n-ai timp sa „te asezi” suficient de mult pentru a cunoaste sau a fi cunoscut. Daca pentru altii acesta era un motiv in plus pentru lamentare, in cultura postmoderna tinerii sunt experti in a ramane anonimi (paradoxul este ca ei vor relatii sanatoase ramanand in anonimitate). Site-urile sociale (Facebook, Hi5, Twitter, MySpace, etc) construiesc cadrul adecvat pentru a ramane in anonimitate sperand totodata ca oamenii sa socialeze in vederea cunoasterii.

Este un curent de gandire egoist deoarece se concentreaza doar pe eu-ul care isi cere drepturile. O biserica aleasa pe baza unor gusturi si/sau nevoi personale. Am uitat de mult indemnul apostolului Pavel care spune in Fapte ca este mai ferice sa dai decat sa primesti. Sunt mereu constient de faptul ca toti avem nevoie de o anumita doza de afectivitate dar ce ar fi sa schimbam macazul si in loc sa ne vaitam ca nu primim dragoste sa o daruim in schimb? Egoismul propriu s-ar transforma in altruism, calcand astfel pe urmele Mantuitorului.

Este un curent de gandire consumeristic deoarece devenim un fel de client indeosebi de critic. Ca si consumatori ne rezervam dreptul de a da sentinta produselor si mai ales serviciilor bisericesti. Nu de alta dar contribuim si noi cu leul sfant la colecta duminicala!? Religia si spiritualitatea asadar se transforma in niste produse pe piata. Expresia „clientul are mereu intaietate” are priza la o corporatie precum McDonald’s, dar nu reflecta inima lui Dumnezeu care arde nu pentru clienti satisfacuti ci pentru unii transformati dupa chipul si asemanarea Sa! Ori transformarea nu are loc cand scopul crestinului este de a evalua produselor primite la biserica!

                                    Va urma...