De la frica la credinta

Frica este un sentiment contagios. Un conducator care se uita cu teama ascunsa la generatiile care vin, speriat ca vor veni altii mai buni decit el, va transmite in biserica un duh de nesiguranta si neincredere care, in timp, se va intoarce chiar impotriva conducatorului temator.

In momentul in care un lider spiritual recunoaste lucrarea lui Dumnezeu in fratele de langa el se produce o eliberare spirituala in biserica care are ca urmare dezvoltarea lucrarii lui Dumnezeu si eliberarea de frica: credinta isi face simtita prezenta.

Sa luam din nou exemplul lui Moise. El a crezut ca Dumnezeu a pregatit „oameni destoinici, tematori de Dumnezeu, oameni de incredere, vrajmasi ai lacomiei” (Exod 18:21a), i-a recunoscut, le-a dat autoritate si i-a numit capetenii peste popor, fara sa se teama ca-i vor lua locul.

De fapt, cand Iosua, in ravna lui, a vrut sa opreasca pe Eldad si Medad sa proroceasca, Moise i-a raspuns: „Esti gelos pentru mine? Sa dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului sa fie alcatuit din proroci si Domnul s?-si pun? Duhul Lui peste ei!” (Numeri 11:29).

De la competitie la cooperare

Desi ne este greu sa acceptam, in mediul crestin se fac multe lucrari, atat sociale cat si duhovnicesti, dintr-un spirit de competitie, nu ca rezultat al calauzirii directe a Duhului Sfant. De multe ori se vede ceva de felul acesta: „Daca biserica sau gruparea religioasa de langa mine a facut o anumita lucrare, de ce sa n-o fac si eu, dar mai mare si cu mai mult fast?”

In momentul in care un conducator spiritual recunoaste ca numai Dumnezeu decide care lucrare este importanta si doreste sa se alinieze planului lui Dumnezeu fara sa puna conditii si fara sa scrie clauze, in momentul acela conducatorul spiritual este in voia Domnului si este interesat de inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu mai mult decat de proeminenta lucrarii personale.

Iar o astfel de atitudine este apreciata de Domnul, iar lucrarea acestor oameni este binecuvantata.

De la trecut la viitor

Experientele trecute cu Dumnezeu ne fac sa-I aducem slava si multumire, dar nu trebuie sa ramanem acolo.

Incurajati de binecuvantarile Domnului, un conducator bun priveste inainte cu credinta ca Domnul, care este Acelasi ieri, azi si in veci (Evrei 13:8) Isi va continua lucrarea de transformare in contextul noii societati. Asa dupa cum a avut grija de generatiile dinaintea noastra, asa dupa cum a avut grija de noi, va avea grija si de generatiile care vor veni. Oricat de implicati sau interesati am fi noi de lucrarea Bisericii, sa nu uitam ca Domnul este si mai interesat si mai implicat decat noi, de aceea pregateste solutia pentru viitor.

El este un Dumnezeu al planificarii si al viitorului (Ieremia 29:11). El stie de ce are nevoie Biserica pentru a se dezvolta si da oameni-daruri (Efes. 4:11-16) care vor duce lucrarea mai departe. Promisiunea Domnului ca El Isi va zidi Biserica si portile locuintei mortilor nu o vor birui (Mat. 16:18) nu a fost numai pentru primele doua mii de ani ale existentei Bisericii, ci pentru intreaga durata a existentei Bisericii, deci si pentru acest inceput de mileniu trei.

Daca nu luam in considerare viteza cu care se shimba societatea (care influenteaz? si biserica), vom pati ca industria de ceasuri elvetiana care, in mai putin de 15 ani a pierdut suprematia pe piata mondiala pentru ca nu a luat in calcul schimbarea adusa de inventarea ceasurilor electronice. Pentru elvetieni, ceas era numai acela care avea arc si rotita de intors. Introducerea pe piata a ceasurilor elecronice si neadaptarea elvetienilor la tehnica moderna a insemnat somaj pentru 50.000 din cei 62.000 de ceasornicari elvetieni si a dus la pierderea pietei de desfacere mondiala si a profitului financiar.

Lectia decimarii industriei ceasurilor elvetiene ar trebui sa ne dea de gandit ca asemena lucruri se pot intampla si la nivel de lucrare spirituala si sa ne ajute sa ne reevaluam strategia si filozofia de lucrare in context contemporan. Aceasta nu inseamna nicidecum diluarea sau compromiterea mesajului Evangheliei, ci numai evaluarea relevantei metodelor si mijloacelor folosite in lucrare.

Tratand cu seriozitate prezentul vom scapa de mustrarea Domnului: „Fatarnicilor, fata cerului stiti s-o deosebiti, si semnele vremurilor nu le puteti deosebi?” (Mat. 16:3). De asemenea, vom da dovada de intelepciune si nu vom rupe o haina noua ca sa punem un petec la o haina veche si nici nu vom pune un vin nou in burdufuri vechi care se vor sparge, ci vom imbraca haina noua si vom pune vinul nou intr-un burduf nou, care le va pastra pe amandoua (Luca 5:36-38).

De la intretinerea lucrarii la dezvoltarea ei

In cele mai multe biserici locale lucrarea se face pe principiile dezvoltarii programelor existente. Acesta atitudine nu este rea, dar nici nu este suficienta pentru zilele in care traim.

De ce?

Pentru ca nu are viitor ci numai prezent: este buna pentru astazi dar nu suficient de buna pentru dezvoltarea viitoare. Pentru a putea schimba mentalitatea de slujire, trebuie sa facem o evaluare a prezentului.

Evaluarea se face punand cateva intrebari de baza:

1. Care este scopul bisericii?

2. Care este misiunea bisericii?

3. Pe cine vrem sa aducem la Cristos?

4. Ce elemente ale vietii de biserica arata daca biserica este vie si in crestere?

5. Cum vom duce la indeplinire misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu?

Felul in care raspundem la aceste intrebari, va determina directia pe care o va lua biserica noastra, iar daca gandim pentru viitor, poate forma temelia unei schimbari creatoare si binefacatoare pentru lucrarea lui Dumnezeu.

Aici este vorba de creativitate si spirit inovator dar si de munca multa si eliberarea de prejudecatile trecutului.

Dumnezeu, prin Duhul Sau cel Sfant este gata sa ne invete, sa ne calauzeasca si sa ne imputerniceasca in aceasta aventura a credintei.

Esti gata sa platesti pretul slujirii eficiente?

Deschide-ti inima si mintea si lasa ca Duhul Sfant sa-si faca lucrarea in tine si prin tine!

Iar in viitor, noi vom cauta sa raspundem la aceste intrebari in asa fel incat lucrarea lui Dumnezeu sa se faca intr-un mod eficient si relevant pentru societatea in care traim. Atunci Numele Domnului va fi inaltat, oamenii vor veni la pocainta si credinciosii vor deveni slujitori buni.

Elisei Rusu s-a nascut pe 1 aprilie 1956 la Ploiesti. Este pasionat de lectura, muzica clasica, iar ca sport prefera tenisul. In 1980 a absolvit Institutul de Petrol si Gaze Ploiesti, dar in curand a simtit chemarea spre slujirea crestina. A inteles nevoia de instruire si astfel in 1993 absolva cursurile de la Institutul Biblic Moody din Chicago, in 1994 finalizeaza un curs de Educatie Crestina la Institutul EMI din Cininnati iar in 1996 finalizeaza un curs de specializare in Psihologie Crestina la aceeasi institutie. In ianuarie 2011 isi ia doctoratul in Management si Filozofie la Universitatea Phoenix SUA. In prezent activeaza ca lector universitar la Institutul Teologic Timotheus si slujeste ca prezbiter in Biserica Crestina dupa Evanghelie nr.1, „Antiohia” din Bucuresti. Este casatorit din 1981 cu Adriana Rusu, au trei copii si un nepotel.