Cred ca ati auzit sintagma “ Clientul nostru, stapanul nostru”, nu-i asa?
Ei bine, vorba asta inseamna ca pentru orice comerciant sau om de afaceri, clientul face muzica pe care trebuie sa joci. Daca vrei sa ai succes in afaceri, trebuie sa faci orice pentru a-ti multumi clientii, altfel ei vor alege concurenta.
Ideea de baza este ca nu conteaza ce crezi tu, ce-ti place tie, sau ce ti se pare ca este bine sau rau. In orice lucru clientul are dreptate, el este stapanul tau, deoarece tu depinzi de banii lui, iar banii lui se vor duce pe lucrurile sau serviciile care-i sunt lui pe plac.
Ei bine asta e de inteles atunci cand vorbim de afaceri, dar devine de neinteles (cel putin pentru mine) atunci cand vorbim de biserica.
Din pacate, in bisericile noastre tinde sa ia amploare o mentalitate de tip clientelar. Adica, noua lozinca nescrisa dupa care se fac jocurile in biserici este , “Crestinul nostru, stapanul nostru”.
Asta inseamna, ca rolul slujitorilor bisericii este acela de a multumi clientii care stau pe scaune la fiecare program. Astfel ei, liderii, devin un fel de chelneri spirituali, care trebuie sa raspunda prompt la orice nemultumire din sala, altfel isi pierd ori clientii ori slujbele. Nu conteaza ce cred ei, ce simt ei sau cum vad ei lucrurile, ci tot ce conteaza este ca stapanii din banci sa fie multumiti si satisfacuti. Daca vrei sa-ti cresti clientela sau sa-ti pastrezi slujba trebuie sa ai mare grija, sa faci tot ce ti se cere, fara comentarii.
Asta imi aduce aminte de o fraza din biblie care spune ca in zilele din urma unii isi vor da invatatori dupa poftele lor. Adica ei vor fi destul de multi si puternici pentru a influenta alegerea slujitorilor functie de ce le place lor.
Asta ridica o intrebare extrem de importanta, si anume:
Care este rolul slujitorilor bisericii? La ce anume sunt ei chemati? Cum trebuie ei sa slujeasca congregatia?
Eu cred ca rolul liderilor bisericii este sa slujeasca congregatia dupa chemarea si viziunea data lor de Dumnezeu si nu dupa tiparele si prejudecatile mostenite. De fapt, ei sunt chemati sa fie credinciosi lucrarii date lor de Isus Hristos, deoarece numai asa vor reusi sa slujeasca bisericii intr-un mod eficace. Atunci cand lucrul acesta devine central in viata oricarui lider, probabilitatea de a cadea in dictatura sau in populism scade extrem de mult.
Isus Hristos a slujit omenirii, dupa chemarea si planul lui Dumnezeu, nicidecum dupa mentalitatile sau asteptarile fariseilor, carturarilor sau marilor preoti. Daca juca populist, evita crucea si isi marea ratingul, dar si-ar fi ratat misiunea.
Rolul conducerii nu este acela de a castiga clienti, ci de a da directie si viziune…
Liderii trebuie sa conduca biserica spre limanuri mai bune, si nu sa-si conserve pozitia…
Ei trebuie sa fie gata pentru a plati pretul necesar chemarii si misiunii incredintate lor de Dumnezeu. Ei trebuie sa-si aduca aminte de imparatul Saul, care de dragul pozitiei si popularitatii a evitat sa implineasca misiunea incredintata lui de catre Dumnezeu, in felul acesta fiind descalificat ca si lider.
Crestinii… fratii si surorile noastre nu sunt stapanii nostrii, ci sunt cei pe care ni i-a incredintat Isus Hristos pentru a-i pastorii si conduce la ape de odihna, chiar cu pretul trecerii prin valea umbrei mortii. Liderii care iubesc cu adevarat biserica, nu vor urmari in primul rand sa-si castige clienti, ci vor urmarii sa formeze ucenici capabili pentru implinirea mandatului incredintat lor de Dumnezeu. Asta poate insemna si masuri nepopulare, dar absolut necesare. Liderii care traiesc dupa lozinca “crestinul nostru, stapanul nostru”, nu iubesc nici biserica si nici lucrarea, ci se iubesc pe ei insisi si cauta sa nu-si pericliteze pozitiile. Ei vor manipula masele, mimand interesul pentru biserica si lucrare, dar pe termen lung, biserica si lucrarea nu va prospera, deoarece  se vor feri sa ia  masurile necesare, dar care ar deranja pe stapanii din banci.
Liderul care slujeste pe Dumnezeu si biserica va reusi sa evite atat capcana dictaturii cat si pe cea a clientelismului…
Liderii trebuie sa faca distinctie intre  adevaratele nevoi ale comunitatii si cele inchipuite, in felul acesta nu va ajunge sa fie nici insensibil la cererile bisericii, nici condus de presiunea majoritatii.
Pentru un astfel de lider, biserica nu este stapanul sau, ci este turma incredintata lui de adevaratul Stapan, pentru a o calauzi spre indeplinirea mandatului de a face ucenici din toate neamurile.