Inchinarea “in duh” presupune reverenta, atentie, avand scopul de a-L onora pe Dumnezeu, in timp ce intelegem ceea ce facem. Evrei 12: 28-29 spune: “Fiindca am primit dar o imparatie, care nu se poate clatina, sa ne aratam multumitori si sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica, fiindca Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.” Inchinarea noastra trebuie sa il onoreze pe Dumnezeu. 1Corinteni 6:20 spune: “ Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

         Pt a ne putea inchina lui Dumnezeu “in duh si adevar” trebuie sa ne facem timp inainte de inchinarea propriu-zisa pentru a ne pregati inima incat sa putem fi trup, suflet si gand ( mintea) pentru aceasta lucrare. In Psalmi 89 : 7 citim:” Dumnezeu este infricosat in adunarea cea mare a sfintilor, si de temut pentru toti cei ce stau in jurul Lui.” Inchinarea noastra trebuie sa dovedeasca adorare fata de Dumnezeu. El este Creatorul nostru si cel ce tine destinul nostru in Mainile Sale. Trebuie sa facem tot ce tine de noi pentru a-I fi placuti. Nu ar trebui sa grabim momentul de inchinare, datorita faptului ca am intarziat, ci ar trebui sa ne planificam intotdeauna sa fim acolo la timp pentru a putea fi intr-o corecta atitudine de inchinare si duh. Mintea noastra trebuie sa fie pregatita, atenta si in alerta.

         In ceea ce priveste Cina Domnului, suntem avertizati in 1 Corinteni 11:27, astfel: “De aceea, oricine mananca painea aceasta sau bea paharul Domnului in chip nevrednic va fi vinovat de trupul si sangele Domnului.” Inchinarea noastra trebuie facuta intr-o maniera corecta, “in chip vrednic”. Trebuie sa fie intr- o maniera care il glorifica si onoreaza pe Dumnezeu. Continuand,versetul 29 spune: “ Caci cine mananca si bea, isi mananca si bea osanda lui insusi, daca un deosebeste trupul Domnului.” In timpul inchinarii trebuie sa ne controlam gandurile si sa nu le lasam sa se indrepte spre alte lucruri. N-ar trebui niciodata sa ne dorim ca momentul de inchinare sa se termine mai devreme incat sa putem fugi mai repede la restaurant si sa nu fim nevoiti sa asteptam la coada. De fapt, ar trebui sa fim dezamagiti cand momentul de inchinare, programul, ia sfarsit.

         Daca vom vrea sa Ii daruim reverenta si respect lui Dumnezeu implicit nu vom fi niciodata indiferenti, neatenti si nici nu vom trata lucrurile serioase cu usurinta. Inchinarea fata de Dumnezeu este un lucru Sfant; caracterul nostru de asemenea trebuie sa fie sfant. In 1 Petru 1:15-16 citim:”Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris: Fiti sfinti caci Eu sunt sfant.” Lucruri precum dormitul, jucatul cu copilasi, agitatia, discutii nefolositoare, pasarea de biletele de la unul la celalalt, toate acestea facute in timpul inchinarii, il dezonoreaza pe Dumnezeu. Inchinarea nesincera, care nu vine din inima este in van, nefolisitoare si nu este acceptata de Dumnezeu. Isus a spus:” Norodul acesta ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de mine.”( Marcu 7:6). Participarea activa in inchinare va duce la dorinta de a scapa de dezinteres si neatentie.

        Atitudinea de reverenta nu se refera la a avea o fata lunga, posomorata, mainile incrucisate sau o fata evlavioasa. Inchinarea reprezinta un moment de bucurie. Este timpul in care ne aducem multumirea, adorarea, aratam dragoste, ne rugam, cantam laude la adresa lui Dumnezeu, ne hranim din Cuvantul Lui si il propovaduim pe Hristos lumii.