Meditand la cateva intamplari din ultimile zile am realizat ca fericirilor din Biblie le mai pot fi adaugate si fericiri observate pe teren.

Astfel uitandu-ma atent in jurul meu am realizat ca este:   „ Ferice de cei insipizi, caci ei pot critica continuu.”

Dex-ul defineste cuvantul insipid astfel „ Anost, neinteresant, plicticos... lipsit de gust, searbad.”

De obicei acestia sunt tipicarii mediocrii, care se descurca de minune in mediile unde traditiile osificate fac legea. In astfel de medii ei sunt la putere  veghind ca nimic sa nu se schimbe. Orice umbra de schimbare este vanata fara mila, iar ei la adapostul baricadei traditiilor mostenite trag asupra oricui indrazneste sa miste in front.

Institutionalizarea le prieste de minune, iar schimbarea si inovatia sunt dusmanii lor de moarte.  Pentru ei creativitatea si diversitatea sunt pacate capitale, care trebuiesc condamnate cu toata hotararea.

Daca ar privi un pic in jur, la Creatia care-i inconjoara, si daca s-ar mai uita si pe Discovery la documentare cu flora si fauna de pe Terra, ar observa ca Dumnezeului carora cred ca ii slujesc Ii place diversitatea. Peisaje fantastice, animale, pasari sau gaze care de care mai ciudate si neobisnuite, fenomene naturale bizare, toate fac parte din panoplia impresionanta a Creatiei.

Dumnezeul nostru este Creativ, iar omul creat dupa chipul si asemanarea Sa are o scanteie din acest dar al creativitatii.

Daca este orientat spre bine, creativitatea umana il glorifica pe Dumnezeu. La facerea Cortului Intalnirii si la construirea Templului artistii au avut un rol major de jucat. Cu toate acestea biserica pare sa fie oarba la acest aspect, si de teama exagerarilor (poate) are tendinta de a ucide creativitatea. Astfel fara sa-si dea seama ea ajunge sa prezinte lumii o imagine deformata a lui Dumnezeu, o imagine alb-negru a unui Creator plin de culoare si diversitate.

O astfel de Biserica ajunge sa sufoce spiritul creativ si inovator, ajunge sa promoveze mediocritatea, monotonia plictisitoare, spiritul ingust si lipsit de orizont. Valorile care ar da culoare spiritualitatii sunt retezate, iar insipidul este ridicat la rang de valoare spirituala.

Intr-o astfel de Biserica este ferice de cei insipizi si lipsiti de imaginatie, dar este vai de cei plini de creativitate.

Candva Dumnezeu i-a vorbit lui Moise spunandu-i: „Ex. 31:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:2  "Sa stii ca am ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda.3  L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de intelepciune, pricepere si stiinta pentru tot felul de lucrari,4  i-am dat putere sa nascoceasca ( sa-si imagineze, sa inventeze) tot felul de lucrari mestesugite, sa lucreze in aur, in argint si in arama,5  sa sape in pietre si sa le lege, sa lucreze in lemn, si sa faca tot felul de lucrari.”

Iar Moise a inteles si a folosit astfel de oameni creativi.

Fie ca Dumnezeu sa vorbeasca cel putin la fel de clar liderilor de biserici pentru a nu mai taia aripile celor creativi si pentru a-i folosi in lucrarea de zidire a Bisericii...

Si atunci in loc de „ Ferice de cei insipizi...” s-ar putea spune cu bucurie „ Ferice de cei creativi, caci ei il oglindesc pe Creator.”