A venit criza peste noi... si odata cu ea au venit si problemele. Lucrari care se opresc, slujitori care isi pierd sponsorizarile, idei si actiuni amanate din lipsa de fonduri. Lucrurile acestea nu se intampla numai pe plaiurile romanesti, ci chiar si la case mai mari precum cele ale bisericilor americane. Peste tot se impune o rectificare serioasa a bugetelor.

Pe scurt, criza nu pare sa fi adus nimic bun pentru bisericile noastre.

Dar daca aceasta nu este decat o latura a problemei? Daca exista si o alta fata a monedei?

Poate fi criza o binecuvantare? Poate ea lucra ceva bun in bisericile noastre, si mai ales in liderii bisericilor?

Ce ati zice de posibilitatea ca insusi Dumnezeu sa fie interesat de micsorarea bugetelor noastre, de reducerea drastica a resurselor bisericii? Suna nebunesc nu? Mai ales pentru cei care sunt convinsi ca un Dumnezeu bogat nu poate ingadui reducerea resurselor.

Hai sa ridic miza... Ce ati zice de posibilitatea ca Dumnezeu, in dorinta lui fierbinte de a face bisericile noastre biruitoare, sa ne taie intentionat resursele? Ma refer la resurse materiale si chiar umane. Cred ca deja ati pregatit rugul...

Acum intreb si eu, retoric...  Ar fi pentru prima data cand El ar alege sa lucreze in felul acesta???

Inainte de a da raspunsul haideti sa cugetam la cateva adevaruri:

1.      Dumnezeu nu-si da slava Lui nimanui;

2.      Noi, oamenii suntem foarte usor furati de ceea ce izbeste ochii;

3.      Mandria este incrustata in carnea noastra.

Din cauza aceasta foarte usor pierdem dependenta de Dumnezeu si ajungem sa ne bazam pe propriile resurse.

Din cauza aceasta atunci cand obtinem ceva rezultate prin alocarea de timp, resurse si bani, in mod instinctiv furam slava lui Dumnezeu.

Din cauza aceasta El nu ne poate da biruinta, deoarece propriile resurse si eforturi ne fura ochii...

Cea mai mare comoara a bisericilor nu o constituie resursele umane sau materiale ci o constituie dependenta neclinitita de Dumnezeu.

Aceasta dependenta este atat de importanta in ochii Sai, incat daca este nevoit, ne va taia resursele vizibile pentru a ne forta sa ne indreptam atentia asupra resursei invizibile a prezentei Sale. Atunci cand, datorita slabiciunii noastre, suntem in pericolul de a ne aroga meritele victoriei, Dumnezeu in dragostea Sa ne micsoreaza drastic resursele pana la nivelul in care ar fi ridicol sa ne mai atribuim reusita.

Va aduceti aminte de povestea lui Ghedeon?

Israel avea disperata nevoie de biruinta asupra dusmanilor sai. Atunci Dumnezeu le ridica un eliberator. Apoi dupa ce acesta reuseste sa stranga ceva resurse pentru batalie, Dumnezeu incepe sa i le taie, pana cand armata lui Ghedeon ajunge ridicol de mica. Ghedeon insusi are nevoie de semne speciale pentru a indrazni sa continue aventura.

Daca cineva i-ar fi spus ca Dumnezeu ii taie drastic resursele umane tocmai pentru a-i putea da victoria, probabil l-ar fi privit ca pe un nebun periculos.

Se pare ca Dumnezeu este extrem de interesat a ne cultiva depedenta de El. Nu pentru ca ii place sa ne simtim neajutorati ci pentru ca in noi avem virusul mortal al mandriei care se activeaza la cel mai mic stimul... iar dupa aceasta vine caderea, vine falimentul si infrangerea rusinoasa.

 De aceea una din poruncile date liderilor natiunii era aceea de a nu exagera cu multimea de resurse umane si financiare (Deut.17:16-17), deoarece in timp, inima si credinta le-ar fi fost corupte.

Tinand cont de toate cele spuse pana aici, oare nu putem trage concluzia ca bisericile au ajuns atat de slabe si depedente de resursele umane si financiare, incat au pierdut binecuvantarea depedentei de Dumnezeu?

Nu cumva, prin aceasta criza, El vrea sa ne dea victoria fara pericolul de a ne aroga meritele si a ne umfla de mandrie?

Fara a avea pretentia ca am acoperit toate aspectele, vreau totusi sa te indemn la meditatie... cine stie, poate va iesi ceva buna din asta...