Atunci cand punem in contrast focalizarea pe programe cu focalizarea pe ucenicie, de fapt punem in constrast atat modalitatea de lucru cat si roadele lucrului nostru.

Rick Warren spunea ca biserica moderna nu mai are nici maini si nici picioare, in schimb poseda o gura mare.

Aceasta imagine plastica prezinta foarte bine efectele pe termen lung ale concentrarii pe program si ale neglijarii misiunii.

In timpul programului, accentul cade pe predica... lumea sta pe scaun si asculta, este de acord sau nu, ii place sau nu, dupa care fiecare pleaca acasa, iar unii, foarte putini, cauta sa puna in practica cele auzite.

Ucenicia este confundata cu ascultarea de predici, iar efectul pe termen lung este cresterea gradului de informare a membrilor.

Din pacate, studiile arata ca doar o parte a membrilor sunt caracterizati de un stil de invatare abstract. Asta inseamna ca foarte putini invata doar din predica duminicala. De obicei, acestia devin la randul lor predicatori, si cum nu stiu alt stil de invatare, vor continua sa invete pe altii in acelasi mod in care au invatat si ei, ciclul repetandu-se la nesfarsit.

Rezultatul este o biserica in care cei mai multi membrii nu fac nimic fiind redusi la rolul de ascultatori ai predicilor „celor alesi”.

V-ati gandit vreodata ce s-ar intampla daca scolile nu ar avea si ore de practica? Ce fel de meseriasi ar iesi de acolo? Cei care ati prins vremea regimului comunist stiti despre ce este vorba. Inginerii care terminau facultatea la zi, nu stiau mai nimic practic, si trebuiau sa invete meserie la locul de muna, dar aveau diploma. De obicei, cei mai buni ingineri proveneau de la seral, dintre studentii care lucrau chiar in domeniul in care faceau si facultatea. Fericita si intamplatoarea combinatie intre teorie si practica, scotea ingineri buni, respectati si de munictori si maistrii, deoarece stiau meserie.

Contrastul intre cele doua feluri de ingineri era dat de contrastul intre formare si informare...

Mutati acum toate acestea in domeniul bisericesc si aveti explicatia pentru toate problemele cu care ne confruntam astazi, de la infantilismul spiritual, pana la plafonarea sau decaderea bisericilor.

Cata vreme, punem accentul doar pe informarea prin predici, mare lucru nu se va schimba. Dar daca, in afara de informare vom pune la punct metode de formare a oamenilor, atunci se naste ucenicia biblica, iar roadele mult asteptate nu vor intarzia sa apara.

Biserica, in viziunea lui Isus Hristos este un loc de formare a oamenilor dupa chipul lui Dumnezeu.

Pentru ca lucrare noastra sa mearga, biserica locala trebuie sa devina un atelier, in care fiecare sa aiba un mentor personal de la care sa invete, si cel putin un ucenic de care sa raspunda.

Suntem constienti ca pentru a ajunge aici, felul in care gandim si facem biserica trebuie reformulat, iar asta e mai usor de spus decat de facut. Dar daca nu vom face asta, vom regreta mai devreme sau mai tarziu, cand ne vom da seama (daca ne vom da seama) ca nu am adus rodul cuvenit datorita, pe de o parte, prejudecatilor mostenite, iar pe de alta parte refuzului de a iesi din zona de confort.

Cred ca la ora actuala biserica trebuie sa hotarasca pe ce drum va merge.

Informare sau formare?

Aceasta e intrebarea...