Lucrez de ceva timp la un curs in domeniul Laudei si Inchinarii...Trec prin materia de studiu si parca retraiesc momente vechi de intimitate cu El, ca si cand prezenta Lui ar fi aici, acum, si mi-ar atinge clipa cu care stau fata in fata. Amintirile unor partasii reale, mi-au activat dorinta de a-L cauta din nou, cu aceeasi intensitate ca pe vremuri, sau poate chiar mai mult...

" ...Am nevoie de Tine, Doamne, in clipa aceasta capturata din timpul trecator al vietii mele! Acum! Nu mai tarziu! Nu pot sa ma hranesc cu ce a fost, cu o mancare lipsita de gust, cu o ungere trecuta. Mirosul statut al petalelor uscate de flori de iasomie nu imi starnesc zorii sa se aprinda si sa cante in rasaritul lor... Fara atingerea Ta nu mai pot oferi parfum proaspat, nu mai pot fi la fel, pentru ca in orice trecere, chiar si a timpului pierdut, exista un strop de moarte, o imposibila revenire... Prezentul meu e scris in semnul cuielor din mana Ta, dovada ca ai platit pretul meu intreg, si ai destula favoare, destul de mult Har, pe care sa-l reversi din plin peste fiinta mea. Ziua a inceput... inca de la mijirea ei, bunatatea Ta s-a innoit pentru mine. Mireasma dragostei Tale izvoraste plina de prospetime, ca un val de tinerete, ca zborul unui vultur care si-a innoit aripile si planeaza in intinderea albastra a cerului, dragostea Celui ce prin moartea pe Cruce, ne-a oferit o viata; si prin Invierea Lui, ne-a revelat vesnicia ei."

Rememorand cadrele faramelor de cer surprinse in inchinarea mea din trecut, fara mila, au invadat mintea mea si cele care mi-au adus nori in priviri, care mi-au sfaramat inima , dar care s-au dovedit a fi “vinovate” de plonjarea mea in bratele lui Dumnezeu. Oarecum, pot sa spun ca m-au fortat, impingandu-ma in pragul disperarii, fara alta cale de scapare decat sa dau slava cuvenita, Celui caruia trebuia sa I-o dau de la inceput. Si asa, am invatat lectia "jertfei", a abandonarii, a mortii eu-lui si a dorintelor mele, pentru ceva mai valoros.

Jertfa, in Vechiul Testament, se referea strict la sacrificarea animalelor, ca pret al pacatelor. Exista un pret pentru orice! Actiunile intreprinse de noi, lasa in urma efectul lor, bun sau rau, depinde daca ele au fost fapte demne de pocainta noastra... Asadar, in zilele noastre, Biblia vorbeste de "altfel" de jertfe, "jertfele inimii": jertfa de lauda, jertfa de bucurie...Asta mi-a dat de gandit si s-a nascut intrebarea: oare Lauda noastra costa? Cand vorbesti de jertfa, te gandesti cu siguranta la ceva ce ti se ia, sau oferi, cu un pret. Ne place sa ne inchinam si sa-L laudam pe Dumnezeu, pare usor sa aducem inaintea Lui bucuria noastra cand totul ne merge bine si laudele vin usor pe buzele noastre, dar mai sunt si acele momente, in care ai face orice altceva decat sa il lauzi pe Domnul, sa-i aduci multumirea ta, tocmai pentru ca nu exista motive de multumire. Biblia spune sa multumim Domnului in vremuri de plinatate dar si in stramtorare. In deosebi, acele clipe cer "jertfe de lauda", un sacrificiu care pretinde o moarte ca in Vechiul Testament, moartea confortului nostru, al plangerii de mila si al dorintelor proprii. Atunci cand nu mai ai nici o carte de jucat, vei constata ca tot ce ti-a ramas, este Dumnezeu! Exista un PRET de platit! David in Psalmul 51:16, 17. spune:" Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot. Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita.”

Jertfele de azi, sunt implinirea celor Vechi Testamentale, intr-o maniera noua, actuala, care presupune renuntarea la ceva din dragoste pentru pentru El. Jertfa inseamna un pret de platit! Citind povestea lui David din 1 Cronici 21 vedem ca el esuase lamentabil, ascultand un indemn care nu venea de la Dumnezeu, acela de a face numaratoarea poporului; o atitudine de lipsa de incredere in Dumnezeu, sau mai degraba una de mandrie, ca sa-si asume roadele victoriilor. Fapta lui L-a nemultumit pe Dumnezeu care a pedepsit poporul trimitand o ciuma care a omorat 70000 de oameni din popor…Asta, cerea o jertfa din partea lui David, o jertfa de ispasire a pacatului neascultarii lui. Si ingerul, i-a spus sa ridice un Altar Domnului in aria de treierat a lui Ornan, acolo unde Domnul ii poruncise sa se opreasca din nimicit poporul, ca sa aduca jertfe Domnului. Ornan a vrut sa-i daruiasca aria imparatului, cat si boii si lemnele pentru arderea de tot. Dar David era constient ca jertfa lui era individuala si trebuia sa-i plateasca pretul.

“Dar imparatul David a zis lui Ornan: "Nu! Vreau sa-l cumpar pe pretul lui in argint, caci nu voi da Domnului ce este al tau si nu voi aduce o ardere de tot care sa nu ma coste nimic."-1Cronici 21:24.

Fiecare trebuie sa fie constient ca jertfa de lauda adusa Domnului nu se plateste la comun, e personala, ca si relatia cu El. Nu putem pretinde roadele unei jertfe platite de altcineva. Nu putem sa culegem laurii muncii altuia; nu ar fi cinstit fata de persoanele respective si fata de Dumnezeu.

Lauda nu este un bun pe care sa-l primim de-a gata. Ea cere un pret pentru cei care se implica in ea. Pretul energiei, al pregatirii si al timpului nostru. Jertfa de lauda pe care trebuie sa o aducem inaintea Lui este o inima curata si predata total, o viata traita cu frica si smerenie, care sa-I aduca onoare. Noi insine suntem jertfe de lauda, ”…o cununa stralucitoare in mana Domnului, o legatura imparateasca in mana Dumnezeului tau.“(Isa.62:3). Sa cautam sa fim placuti, o jertfa de bun miros pentru narile Lui.

“Cine va putea sa se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pana la locul Lui cel sfant? - Cel ce are mainile nevinovate si inima curate…”-Ps.24:3,4a

“Doamne, in clipa aceasta capturata din timpul trecator al vietii mele, cand mirosul placut al atingerii Tale imi starnesc zorii sa cante laudele Tale in rasaritul lor, spun ca si David: nu voi aduce Domnului o inchinare si o jertfa de lauda ieftina, care sa nu ma coste nimic. Nu vreau o slava consumata si nu doresc sa fur cinstea nimanui…eu pe Tine te vreau, Cel de acum! Nu voi nesocoti Jertfa care mi-a dat viata si nu voi uita ca sunt marcat in palmele Tale. Daca nu mai am ce oferi, primeste-ma pe mine Doamne, cu focul inimii mele sa ard de dragul Tau, sa fiu un tribut, o jertfa sfanta, sa ma consum in inchinare…traind, cantand, vestind Gloria Ta!”

 „Sunt un simplu om caruia i s-a dat FAVOAREA sa fie copilul lui Dumnezeu! Am fost creata ca sa-I aduc Regelui Regilor laudele mele, sa-I aduc inchinarea mea. Sunt pusa deoparte sa-I slujesc Domnului si e cea mai mare onoare pentru mine sa fiu un inchinator al Sau! Laudele ii apartin numai Lui!”…cuvinte care apartin unei persoane foarte speciale, Luminita Ciuciumis. Nascuta in 25 iunie 1969, in localitatea Fetesti din judetul Ialomita, ea a ales sa isi puna darul primit din partea Lui Dumnezeu in slujba Celui ce i-a devenit Tata, Sfatuitor, Ajutor dar mai ales Prieten! Atat în cariera solo cat si alaturi de Callatis Praise, Luminita Ii daruieste in continuare laude Aceluia caruia Ii apartin. Este casatorita si are trei baieti.