Cele mai bune momente pentru radiografii interioare, sunt momentele de criza, momentele de presing, care scot la iveala lucruri de care nu erai constient inainte.

Astazi doresc sa impartasesc cu voi un gand, un raspuns la intrebarea:

                                      „ Care este rolul fundamental al unui lider?”

Sunt convins ca puteti da diferite raspunsuri foarte bune si avizate, si deasemenea nu vreau sa sustin ca raspunsul la care am ajuns eu este ultimul sau cel mai bun, ci acest raspuns se vrea o chemare la meditatie, la introspectie, la sinceritate extrema cu sine insusi.

A fi lider este o responsabilitate extraordinara, as putea spune ca poate fi infricosatoare daca realizezi cum, sau dupa ce criterii vei fi judecat de Dumnezeu.

Daca m-ai fi intrebat acum cateva luni care este rolul fundamental al liderului, ti-as fi spus ca este acela de a da viziune si directie...

Daca ma intrebi acum, raspunsul ar fi un pic diferit. Nu ar exclude viziunea si directia, ci doar ar scoate in evidenta ca atat viziunea cat si directia sunt mijloace spre un scop mai inalt, iar daca acest scop nu exista cu adevarat in adancul inimii liderului, atat viziunea cat si directia isi pierd importanta.

Acest scop are de-a face cu cea mai adanca motivatie a inimii, cu radacinile care alimenteaza tot comportamentul si activitatea noastra.

Eu cred ca rolul fundamental al liderului este acela de a sluji ca treapta pentru succesul celor condusi de el.

Rolul fundamental al liderului este acela de a-i ajuta pe ceilalti sa se suie pe umerii lui si sa ajunga la niveluri de slujire si spiritualitate la care el personal nu a ajuns, dar pentru care el a fost o treapta.

Stiu ca acest lucru este usor de spus, dar greu de realizat, deoarece in fiecare dintre noi exista microbul competitiei, care ne infecteaza motivatiile a tot ce facem, astfel incat in timp ce conducem, in loc sa slujim ridicarii celorlalti, slujim ridicarii noastre. In loc sa fim trepte pentru cei din jur, ii transformam pe ei in trepte pentru succesul propriu, in loc sa-i ridicam pe umerii nostri, ne urcam noi pe umerii lor. Putem ajunge sa depunem un efort considerabil pentru implinirea unei viziuni marete si folositoare DOAR pentru ca noi sa stralucim prin ea. Si lucrul acesta este atat de subtil, atat de perfid si se poate strecura pe nesimtite infectand conducerea noastra.

De aici vin invidiile si geloziile, de aici vin certurile nesfarsite, de aici vin manevrele de culise, de aici vine politica bisericeasca, etc.

Domnul Isus a spus : „Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decat acestea...”  Ioan 14:12  

Fericede liderul care poate spune acelasi lucru cu sinceritate si cu bucurie, fara nici o umbra in inima. Ferice de liderul care nu se simte amenintat de ridicarea altora mai buni ca el, mai mult chiar, ferice de liderul care ii ajuta pe altii sa DEVINA mai buni ca el si care le permite sa straluceasca mai tare ca el chiar in timpul mandatului sau.

Stiu ca unii dintre voi ati trecut deja de stadiul acesta, altii la fel ca mine, abia acum il atingeti, iar unii dintre voi in timp ce cititi aceste lucruri simtiti o umbra de discomfort... o umbra de amenintare, ceea ce indica faptul ca nu ati atins acest stadiu.

Nu vreau sa judec pe nimeni (nu am dreptul sa o fac), ci doar sa ajut.

Succesul tau ca lider, in fata lui Dumnezeu nu este dat de intensitatea stralucirii tale, ci de cat de mult i-ai ajutat pe ceilalti sa straluceasca... nu este dat de cat de sus ai ajuns tu, ci de cat de sus i-ai ajutat pe ceilalti sa ajunga... nu este dat de cate trepte ai urcat tu, ci pentru cati ai fost tu o treapta!

Cred ca aceasta ar trebui sa fie esenta conducerii slujitoare. Este impotriva  reflexului obisnuit al fiecaruia dintre noi, de aceea avem nevoie de har, de mult har pentru a nu cadea in capcana slujirii propriei imagini, in capcana conservarii propriei pozitii, in capcana folosirii celor din jurul nostru pentru propriul succes.

Astazi, opreste-te o clipa din planuri si activitati, stai jos in prezenta lui Dumnezeu si analizeaza-ti conducerea...

Esti tu o treapta pentru ceilalti? Cauti sa-i ridici pe umerii tai?

Sau ei sunt trepte pentru tine... te sui pe umerii lor.