Aspecte fundamentale ale bisericii 5

2.1.2. Contextualizata

Acest concept este poate unul care creaza cele mai aprinse dezbateri intre liderii crestini si nu numai. Neinteles si neaplicat in mod corect poate intr-adevar crea mari probleme prin extremele la care deseori se ajunge. Una din extreme este aplicarea lui abuziva depasind limitele scripturale, alta fiind neglijarea lui aproape totala.

Ce este de fapt contextualizarea ?

Asa cum o arata si denumirea, este potrivirea a ceva sau a cuiva in un anumit cadru sau context dat.

Deci din punct de vedere al evanghelizarii :

1.     Contextualizarea este adaptarea celui ce vesteste Evanghelia la cultura ascultatorului.

2.     Contextualizarea nu inseamna pierderea identitatii ( de ex. Nu te faci betiv cu betivul.), ci construirea unui pod de legatura intre culturile celor doi.

3.     Contextualizarea nu are legatura cu continutul Evangheliei ci cu forma de prezentare a acesteia.

Deci contextualizarea tine cont de faptul ca biserica nu se dezvolta intr-un vid cultural si social ci intr-un cadru cultural specific, fata de care ea trebuie sa fie relevanta necalcind principiile biblice. De fapt contextualizarea tine cont de principiul intruparii folosit de D-zeu atunci cind a ales sa vorbeasca oamenilor prin Fiul ( Evrei 1:2), intruparea fiind de fapt contextualizarea Fiului lui D-zeu la cadrul umano-iudaic din zilele acelea. Acest principiu a fost foarte bine inteles si aplicat de catre Pavel (1 Cor. 9:20-23), dar nu a fost inteles de catre iudaizatori si intr-un anumit context Petru a fost mustrat public de catre Pavel, pentru lipsa sa de consecventa in aplicarea contextualizarii (Gal. 2: 14).

Deci o biserica contextualizata este :

1.     Biserica care cunoaste si intelege cultura ,,mediului inconjurator”.

2.     Biserica care prezinta o Evanghelie contextualizata ( limbaj, stil, dinamicitate, moduri de prezentare ).

3.     Biserica care-si dezvolta o ,,atmosfera culturala” cit mai asemanatoare ,,atmosferei culturale” a societatii, in lucrurile nepacatoase ( ce este pacat si ce nu ?). Aici vreau sa specific faptul ca principala bariera in calea contextualizarii ,,atmosferei culturale” nu este Scriptura, cum multi cred, ci traditia locala de interpretare a Scripturii, de aceea se impune revizuirea anumitor traditii locale in lumina unei exegeze serioase a textelor biblice, deoarece interpretarile ,,dupa ureche” au creat si creaza mari probleme cauzei lui Dumnezeu in lume.

Cultura societatii inglobeaza lucruri rele, lucruri bune si lucruri neutre din punct de vedere biblic. De aceea biserica are nevoie de discernamint pentru a elimina din cultura ei doar lucrurile rele din punct de vedere biblic.

Gene A. Getz in excelenta sa carte ,,Dinamica Bisericii” aparuta sub egida BEE International, documenteaza convingator faptul ca desi functia Bisericii constituie o constanta supraculturala, forma prin care ea si-a indeplinit functia a fost dintotdeauna o variabila conditionata cultural.[1]

Deci atunci cind vrem sa ,,construim” o biserica relevanta pentru societatea care ne inconjoara trebuie sa luam in considerare ca programul, predica, organizarea, inchinarea, modalitatile de lucru, dinamicitatea, muzica, etc., sa tina cont de ,,cultura”  celor la care vrea sa ajunga cu Evanghelia, fara sa compromita principiile si adevarurile cu adevarat biblice.

Aceasta implica stabilirea unui grup tinta  la care vrem sa ajungem, si stabilirea unei strategii specifice prin care sa ajungem la el.

Personal as recomanda ca grup tinta tinerii si familiile tinere, situate cumva in jurul virstei de 25 de ani, deoarece ei pot fi modelati pentru a fi ucenici, mult mai usor decit cei virstnici si sunt mai pregatiti sa inteleaga complexitatea unei lucrari intr-o biserica contemporana, aflata intr-o societate cu un ritm de schimbare accelerat. Aceasta nu inseamna bineinteles neglijarea celorlalte categorii de virsta, ci doar focalizarea pe aceasta categorie, stiut fiind faptul ca focalizarea produce eficienta, pe cind dispersarea distruge eficienta.

In continuare doresc sa tratez in treacat un subiect controversat si anume muzica crestina, deoarece crestinii dintotdeauna s-au inchinat folosind cintecul.

Pentru aceasta doresc sa-i ,,dau cuvintul” lui Steve Miller, autorul cartii ,,Muzica Crestina Contemporana, un compromis cu lumea sau factor inovator ?”, carte pe care eu personal o consider foarte bine documentata si care m-a facut in urma dovezilor prezentate sa-mi schimb in buna parte parerea pe care o aveam despre stilul contemporan de muzica crestina. O recomand tutror celor care vor sa studieze acest subiect in mod obiectiv si cu simt critic.

Astfel el afirma ca :

,, Fiecare perioada de tranzitie muzicala urmeaza un model ciclic:[2]

1.    Prima etapa pe care o numim separare, considera ca vechile forme muzicale sunt inradacinate in traditia bisericii. Aceste stiluri sunt relevante exclusiv pentru cei care au crescut in biserica, fiind straina celor neinitiati. Stilurile de muzica ale bisericii sunt diferite de cele laice, cele doua fiind intelese de oamenii de rind ca muzica sacra, respectiv laica. Ceea ce a fost odata sare si-a pierdut acum puterea de a sara, deoarece s-a separat de lumea ,,reala” (dpv muzical) si nu o mai penetreaza.

2.    Astfel ajungem la cea de-a doua etapa numita integrare. Inovatorii, convinsi ca formele depasite impiedica inchinarea sincera, adopta limbajul muzical, uneori chiar melodiile oamenilor de rind, stirnind astfel reactia traditionalistilor. Poate ar fi bine de remarcat ca printre cei ce au fost astfel de inovatori se inscriu si nume celebre ca Martin Luther, Isaac Watts, Charles Wesley, Jonathan Edwards, Charles Finney, D.L. Moody si Ira Sankey partenerul muzical al acestuia, William Booth fondatorul celebrei Armate a Salvarii…Gardienii trecutului contraataca si astfel…

3.   Ajungem la a treia etapa, conflictul. In acest moment inovatiile sunt etichetate drept compromis cu lumea, nebiblice, muzica draceasca, inlocuirea unei muzici bune cu o muzica ieftina si asa mai departe.

4.   Urmeaza a patra etapa, innoirea. Desi innoirea nu este in intregime datorata doar schimbarii muzicii, ea este intarita de puterea de comunicare a acestei unelte. Inchinarea se face din nou in limbajul oamenilor, iar muzica bisericii devine parte integranta a vietii de zi cu zi a credinciosilor, pe masura ce acestia poarta mesajul cintarilor in inima lor dincolo de zidurile bisericii, in fabrici si-n piete.

In final, ceea ce odata era nou si proaspat, dintr-o data devine standard. Ceea ce odata era condamnat ca secular, isi gaseste acum locul in cartile de cintari si este considerat ca fiind sacru. In acelasi timp insa, stilurile populare ale oamenilor de rind sunt in continua schimbare, raminind astfel o continua dihotomie intre traditional si popular. Ceea ce odata exalta, sporeste astazi plictisul. Cu toate acestea nimeni nu ar visa sa adopte formele populare ,,lumesti”. Si astfel ne gasim din nou in etapa intii a ciclului, iar istoria se repeta.

Contextualizarea este deci calea prin care biserica poate comunica eficient Evanghelia societatii inconjuratoare. Ea are in vedere toate aspectele prin care biserica se poate ,,face in toate lucrurile asemenea celor carora se adreseaza”, mai putin pacatul. Iar pacatul este ceea ce Biblia defineste ca fiind pacat, nicidecum gusturile si obiceiurile personale sau cultice.

Secretul comunicarii eficiente este, dupa cum bine se stie, adresarea ,,pe limba celuilalt”. Acest principiu este bine inteles si aplicat de catre majoritatea predicatorilor. Totusi, in mod ciudat, atunci cind este vorba de extinderea aceluiasi principiu la toate slujirile bisericii, aceiasi oameni sunt  aparatorii ,,pina la moarte” a unor forme de exprimare invechite si irelevante pentru cei carora li se adreseaza.

Deci pentru a ,,construi” o biserica relevanta in societatea contemporana, trebuie sa observam cu atentie care sunt caracteristicile culturale nepacatoase ale acestei societati si in special ale grupului tinta caruia vrem sa ne adresam si apoi sa ,,construim” o cultura a bisericii cit mai asemanatoare ,,culturii grupului tinta”, reducind astfel la minim barierele culturale inutile ce se interpun intre noi si ei, realizind astfel o comunicare eficienta.

                                                                           VA URMA

[1] Gene A. Getz  ,,Dinamica Bisericii”, pag.27-39

[2] Steve Miller  ,,Muzica Crestina Contemporana, compromis cu lumea sau factor inovator ?”, pag.119-120.

Author: EFRAIM Targoviste

Biserica Penticostala EFRAIM Targoviste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *