Aspecte fundamentale ale bisericii 8

2.1.5. Orientata spre exterior

Prin o biserica orientata spre exterior, inteleg o biserica care are o ,,cultura” a evanghelizarii.  Astazi foarte multe biserici sunt orientate catre ele insele, majoritate activitatilor lor avind menirea sa satisfaca nevoile interne decat sa se adreseze celor nemintuiti.

Ne putem da seama unde ne aflam la acest punct daca raspundem onest la intrebarea:

,,Cate din activitatile noastre le proiectam avind in vedere in special pe cei pierduti, sau cate evanghelizari organizam pe an si cati membrii ai bisericii invita necredinciosi la aceste evanghelizari ?”.

Din pacate mult prea putine activitati ale bisericii sunt concepute avindu-i in vedere in special pe cei nemintuiti si chiar atunci cind se organizeaza evanghelizari, cei mai multi membrii ai bisericii le privesc tot ca ceva de care ei sa se bucure, un fel de eveniment  special al adunarii, care-i mai scoate din cotidian, astfel incit biserica se umple cu credinciosi in proportie de 97%. Ce este mai grav este faptul ca, chiar si liderii bisericilor au sentimentul ca evanghelizarea a fost un eveniment reusit daca biserica a fost plina, chiar daca tot cu crestini.

Totusi, ce este de facut in situatia aceasta ?

Consider ca una din solutii este eliberarea bisericii din corsetul activitatilor ei dese, care o au doar pe ea in centru[1] si angajarea bisericii in activitati concrete de ajutorare si misiune[2]. In aceste grupe mici de partasie, membrii bisericii trebuiesc efectiv invatati cum sa evanghelizeze. Pentru aceasta trebuiesc prelucrate teoretic si practic diverse metode de evanghelizare, pentru ca fiecare sa se simta in ,,siguranta” atunci cind abordeaza necrestini, pentru ca fiecare sa-si aleaga metoda care-l reprezinta cel mai bine deoarece fiecare din noi este bun pentru un anumit mod de abordare si pentru a fi siguri ca fiecare membru a inteles principiile de baza de care trebuie tinut cont pentru a face evanghelizare intr-un mod intelept si eficace.

Sunt destule materiale foarte bune care pot fi folosite in acest scop, de aceea nu voi insista decit asupra unei metode aflate cel mai la indemina noastra si totusi cel mai neglijate datorita unor factori multiplii tinind de mentalitate si/sau comoditate.

Este vorba de evanghelizarea prin relatii, adica prin cultivarea legaturii cu cei din sfera noastra de relatii ( rude, prieteni, vecini, colegi de servici, etc.)[3]

Avantajele unei astfel de strategii sunt multiple:

1.     Exista deja o punte de legatura.

2.     Se poate stabili o ,,tinta” clara si se poate ,,construi” o strategie masurabila pentru atingerea ei.

3.     Evenimentele familiale pot fi folosite pentru a practica o evanghelizare neagresiva intr-un context care nu reprezinta o ,,amenintare” pentru cel vizat.

4.     Deschide posibilitatea ca Evanghelia sa fie vestita in contextul vietii de zi cu zi, unde cuvintul se poate imbina armonios cu fapta[4], avind posibilitatea sa intrupam dragostea lui Hristos.

5.     Da responsabilitati clare fiecaruia, deoarece aproape fiecare va fi responsabil pentru cel cu care cultiva o relatie in vederea convertirii, ceea ce este un aspect important in cadrul formarii spiritului de ucenic.

6.     Creeaza un cadru, in care o eventuala invitatie la un eveniment evanghelistic, sa nu fie ceva fortat, ci sa curga natural.

Pe linga metodele diverse de evanghelizare personala, se pot practica diferite metode de evanghelizare colective cum ar fi:

1.     Evanghelizari standard, in care invitatii sunt confruntati in mod direct cu mesajul evangheliei ( de obicei tinute in cadrul cladirii bisericii ).

2.     Preevanghelizari pe subiecte de larg interes, tinute cam o data pe an in locatii neutre, inchiriate. Daca se poate, ar fi indicat sa fie invitati care sa fie bine pregatiti pe domeniul la care se adreseaza subiectul respectiv. Daca va fi sustinut  de vorbitorii bisericii este bine sa existe materiale de calitate pentru tratarea subiectului respectiv, materiale care sa fie bine asimilate de catre vorbitor si  corelate cu scripturile.

3.     Seri speciale pentru prieteni, in care sa se tina seama in mod deosebit de cultura contemporana. Indicat a se tine in alte zile decit cele de adunare pentru a nu da nastere la tulburari inutile din partea membrilor mai traditionalisti.

Consider ca  formarea unei biserici orientata spre exterior este absolut esentiala, deoarece doar intr-o astfel de biserica Dumnezeu investeste. O biserica egocentrica, va avea mari probleme chiar cu sine, deoarece in loc sa fie angajata in ,,luptele Domnului” va fi angajata in lupte de partide.

2.1.6. Cu viziune mondiala

Dupa cum conceptul flexibilitatii este o consecinta logica a conceptului contextualizarii, tot asa, conceptul viziunii mondiale este consecinta logica a conceptului anterior discutat si anume orientarea spre exterior.

O biserica cu viziune mondiala, este biserica formata din crestini cu viziune sau perspectiva mondiala. Iar un crestin cu perspectiva mondiala, este acela care a dobindit viziunea scopurilor mondiale ale lui Dumnezeu si, in supunere fata de El, a raspuns acestei viziuni intr-un mod practic; este omul al carui stil de viata a fost transformat in raport cu aceasta viziune si ascultare de Dumnezeu.[5]

De fapt o biserica cu viziune mondiala este o biserica orientata spre exterior, care nu-si limiteaza sfera de interes doar la imediata ei vecinatate, ci pina la marginile pamintului. Aceasta ar fi in concordanta cu mandatul dat de Domnul bisericii, in F.A. 1:8, unde intelesul corect nu este legat de o succesiune de sfere de interes[6], ci de sfere de interes ce trebuiesc atinse simultan si de care biserica trebuie sa se ocupe in acelasi timp, chiar daca accentul va cadea diferit pe fiecare din ele.

Consider ca ,,construirea” unei astfel de biserici ar avea parte de un sprijin deosebit din partea lui Dumnezeu, experientele unor biserici ce s-au hotarit sa se deschida astfel, fiind graitor.

Cum s-ar putea actiona pentru a ajunge o astfel de biserica ?

Voi trece in revista citeva metode la indemina pentru atingerea acestui scop:

1.                    Serii de predici pe subiectul misiunii, prin care biserica sa fie constientizata de responsabilitatea ce-i revine in misiunea mondiala si de faptul ca ea apartine Trupului mondial al lui Hristos.

2.                    Parteneriat cu organizatii misionare ca, Campus Crusade for Christ, Operation Mobilisation si altele. Invitarea regulata, de 2-3 ori pe an a unor reprezentanti ai acestor organizatii sau a unor misionari sustinuti de acestea pentru prezentarea situatiei de pe cimpul de misiune[7].

3.                    Pregatirea unui timp special, regulat[8], de rugaciune, in care sa se prezinte situatia din diverse tari folosind ca indrumar cataloagele emise in mod special de catre diverse organizatii misionare, sau accesind Internet-ul pe site-urile unde aceste organizatii prezinta aceste situatii.

4.                    ,,Adoptarea” unei tari sau a unei familii misionare pentru sprijin in rugaciune si financiar[9], sau numai sprijin in rugaciune.

Aici inchei ceea ce ar trebui sa fie, din punctul meu de vedere, tinta spre care ar trebui sa tinda orice biserica care doreste sa-si indeplinesca mandatul pe care i l-a dat Domnul Isus Hristos.

Pana aici a fost materialul scris cu 8 ani in urma. La toate acestea as vrea sa adaug si alte modalitati pentru a implementa o cultura a misiunii si evanghelizarii, modalitati pe care am inceput sa le practicam la Efraim.

a. Punerea la punct al unui program special pe timpul verii, in care odata pe saptamana sau la doua saptamani sa se renunte la programul obisnuit de biserica si sa se iasa in afara zidurilor. Pentru aceasta trebuie gandite din timp activitatile cu care biserica poate iesi in comunitatea invecinata (pentru idei sau inspiratie urmariti http://www.efraim.ro/pliant-program-de-vara-2013-art-282.html, http://www.efraim.ro/cu-isus-printre-oameni-event-329.html, sau http://www.efraim.ro/duminica-22-septembrie-2013-video-art-328.html unde veti gasi informatii despre programul de vara organizat de noi.

Legat de un astfel de program, mai ales daca nu ati mai facut asa ceva, va trebui sa pregatiti terenul cu cel putin 6 luni inainte de eveniment, deoarece biserica trebuie sa inteleaga de ce se iese din tiparele mostenite si cum se va face lucrul acesta. Pregatirea se poate face prin predici legate de mandatul facerii de ucenici, prin rugaciune duminica si in cursul saptamanii legata de acest subiect, etc. Deasemenea, acest program trebuie foarte bine organizat astfel incat la inceperea lui fiecare din cei implicati sa stie ce au de facut.

b.  Chiar inainte de cele 6 luni, ar fi indicat sa invitati misionari care sa povesteasca experientele lor de pe teren… Ganditi-va la orice modalitate prin care biserica sa fie motivata si incurajata pentru a face pasul iesirii in afara zidurilor. Noi am avut „Saptamana Misiunii”  finalizata cu „Duminica Misiunii” in care am invitat lideri din cadrul Agentiei Penticostale de Misiune Externa, care atat in programul de dimineata cat si in cel de seara au motivat si incurajat  biserica sa devina misionara.

c.  Daca aveti cadrul potrivit, incepeti un studiu pe cartea Faptele Apostolilor legat de misiune si evanghelizare. Folositi aceasta carte pentru a motiva oamenii la iesirea pe teren. Noi am inceput un astfel de studiu cu aproximativ un an inainte de programul de vara.

La ora aceasta pregatim un program de iarna pentru perioada sarbatorilor in care dorim sa revizitam zonele evanghelizate cu ocazia programului de vara.

Prin toate acestea urmarim sa schimbam cultura bisericii Efraim de la una orientata spre interior la una orientata spre exterior, iar ceea ce incepem ca evenimente (programul de vara si de iarna) sa devina o miscare permanenta, o valoare a bisericii. Scopul este de a ajunge sa ia nastere ceea ce noi numim Departamentul de Misiune si Evanghelizare, care sa includa echipe de misiune-evanghelizare care sa iasa regulat in afara zidurilor si astfel sa creeze o noua cultura care sa antreneze intreaga biserica.

Ca un plus la aceasta orientare ne gandim si la o implicare pe plan social, deoarece noi credem ca uneori o paine data celui flamand are valoarea unei predici din Ioan 3:16.

Bineinteles ca toate acestea cer timp si efort, dar aceasta este menirea bisericii. Pierdeti menirea si ati pierdut rostul existentei acesteia.

[1] Am vorbit despre aceasta mai pe larg la subcapit. 2.1.1. pag.10, tema ,,Lipsa timpului”.

[2] Vezi rolul grupurilor mici de partasie, sub.2.1.1., pag. 10, tema ,,Lipsa frontului de lucru specificat clar”.

[3] Acest principiu este folosit ca strategie de baza de catre firme ca AM-WAY si Forever, si este recomandat ca forma de evanghelizare de specialisti  ca Dr. Gene Carlson profesor la TCM International Institute.

[4] Acesta a fost dealtfel modelul lui Hristos, el pastrand contactul cu oamenii carora le vorbea in contextul vietii de zi cu zi, in contrast cu izolationismul practicat de farisei si care din pacate ne caracterizeaza astazi pe majoritatea crestinilor evanghelici.

[5] Dr. Jonathan Lewis  ,,O introducere in misiunea crestina mondiala contemporana”, vol. 1, pag.188.

[6] Daca Domnul ar fi vorbit aici de sfere de interes de care sa ne ocupam succesiv, pe masura ce terminam treaba in fiecare sfera pe rand, niciodata nu am mai iesi din Ierusalimul nostru, deoarece mereu ar mai fi suflete ce trebuiesc evanghelizate. La fel si in Iudeea noastra, samd.

[7] Vorbesc in special de misiunea transculturala, desi nu trebuie exclusa nici misiunea interna.

[8] O dată pe lună ar fi ideal, pentru a mentine treaz interesul pentru situatia bisericii din diverse puncte ale globului.Noi o facem saptamanal.

[9] Adoptarea este o metoda curenta in strategia misionara, sprijinul financiar putand fi in colaborare cu alte biserici care doresc ca impreuna sa ajute lucrarea misionară a unui misionar sau a unei familii misionare, in cazul in care o singura biserica nu o poate face.

Author: EFRAIM Targoviste

Biserica Penticostala EFRAIM Targoviste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *