Aspecte fundamentale ale bisericii 9

CAP. 3    ASPECTE ALE CONDUCERII

3.1. Formarea liderilor

In acest capitol voi in incerca sa dezbat si sa prezint citeva solutii la ceea ce eu cred ca este principala cauza pentru care o biserica reuseste sau nu, sa fie eficienta in slujirea sa, de-a lungul a mai multor generatii.

O biserica cu lideri spirituali si bine pregatiti va fi o adevarata forta spirituala in comunitatea ei, pe cind o biserica avind lideri mediocri va fi o biserica care se va chinui sa supravietuiasca luptelor interne si provocarilor schimbarilor exterioare. O biserica care investeste in ,,recrutarea” si pregatirea unor lideri capabili, va fi o biserica fericita in lucrarea ei.

John Maxwell spunea ca viitorul oricarei organizatii laice sau bisericesti depinde in mod hotaritor de conducerea ei. De aceea cred ca trebuie acordata o atentie deosebita descoperirii membrilor bisericii care dau semne evidente de autoritate spirituala si prezinta calitatile necesare pentru ,,conducere”, apoi trebuie investit cu intelepciune si rabdare pentru pregatirea lor in vederea preluarii de sarcini. Bineinteles ca nu trebuie uitat faptul ca si liderii actuali ai bisericii au datoria de a se pregati continuu pentru a-si dezvolta abilitatile de slujire, altfel ei vor deveni in scurt timp, ceea ce Maxwell numea ,,capace” care stopeaza dezvoltarea bisericii, deoarece ei insisi sunt depasiti de situatie.

J. Oswald Sanders spunea:

,, Atunci cind se dezvolta o miscare in jurul unei personalitati dominante, adevaratul test al capacitatii sale de conducator este reflectat de modul in care lucrarea sa va supravietui crizei provocate de o eventuala inlocuire a sa. Acest fapt a fost in mod tacit recunoscut de Gamaliel cind i-a sfatuit pe farisei: ,,Nu mai necajiti pe oamenii acestia si lasati-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici, dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici!”(F.A. 5:38-39). O activitate generata de Dumnezeu si condusa de pricipii spirituale va invinge socul schimbarii conducerii si poate va prospera si mai mult.[1]

Prin indemnul din 2 Tim. 2:2, Pavel accentueaza responsabilitatea conducatorului spiritual de a se reproduce si a se multiplica. El trebuie sa fie gata sa acorde tinerilor incredere si timp, pentru ca acestia sunt succesorii sai potentiali. Starea spirituala a lui Barnaba si totala sa lipsa de gelozie s-au dovedit atunci cand stralucitul sau protejat, Pavel, i-a luat-o inainte, devenind membrul cel mai influent al echipei. Rezulta de aici ca liderul trebuie sa dea colaboratorilor sai un cimp larg de actiune, pentru a-si exercita si dezvolta capacitatile.

John Mott a afirmat ca liderii trebuie sa se multiplice; ei realizeaza aceasta in masura in care se ocupa de perfectionarea celor mai tineri si le acorda mina libera in dezvoltarea capacitatilor. Trebuie sa li se dea responsabilitati grele, inclusiv pentru initiative si decizii finale. Este necesar sa li se recunoasca realizarile si sa li se acorde credit. Lucrul cel mai important este increderea. Greselile sunt inevitabile in pregatirea pentru conducere.”[2]

Deci formarea viitorilor lideri este un proces intentionat, nu intimplator, proces care necesita mult timp, atentie, delicatete si intelepciune.

In continuare am sa prezint trei cai prin care putem forma viitori lideri si putem ajuta actualii lideri sa se dezvolte:

1.                    Prin pastorire, contactul personal fiind singurul care va asigura climatul de incredere si cunoastere necesar procesului de formare.

2.                    Prin asigurarea prezentei actualilor si viitorilor lideri la diferite conferinte, seminarii, studii specializate, prin care sa fie echipati pentru slujire in diversele domenii de activitate, la un nivel cit mai inalt.[3] Dupa participare este recomandabil a se discuta in grup impresiile si informatiile primite in lumina scripturii si experientei proprii si bineinteles, cum se poate aplica ceea ce s-a cazut de acord ca ar fi benefic pentru biserica.

3.                    Prin organizarea de intilniri separate si regulate cu membrii echipei de conducere, pentru studii legate de conducerea bisericii, partasie, rugaciune, impartasirea viziunii comune, etc.

4.                    Prin intilniri regulate pentru planificarea viitoarelor servicii divine, intilniri deschise ideilor noi si creative asupra carora se va cadea de acord in cadrul echipei[4]. Aceste intilniri trebuie sa fie si pentru evaluarea sincera si deschisa a serviciilor anterioare, avind drept scop imbunatatirea continua a prestatiilor echipei.

3.2. Echipa de conducere

Un alt factor esential in functionarea optima a unei biserici, este coordonarea deciziilor conducatorilor ei. Dupa cum trupul uman se misca functie de comenzile primite de la creier, tot asa o biserica se va misca in directiile aratate de catre liderii ei.

Cum pot ajunge liderii unei biserici sa ia deciziile cele mai bune pentru congregatia pe care o pastoresc ?

Ideea pe care vreau s-o subliniez in mod special, este necesitatea ca ei sa formeze o echipa.

Doar o echipa poate spera sa aiba capacitatea de a lua decizii cu un grad de obiectivitate ridicat, deoarece diversitatea ei ii asigura unghiurile diferite de vedere necesare in luarea unei decizii cit mai corecte. Bineinteles ca nu este de ajuns sa existe o echipa, ci trebuie ca ea sa fie formata din oameni spirituali maturi si bine pregatiti, pentru ca intr-adevar deciziile ei sa garanteze corectitudinea. Nu intotdeauna majoritatea are dreptate, mai ales daca ea este formata din oameni nespirituali sau lipsiti de pregatirea necesara.

Dar ce este o echipa ?

In primul rind ea este mai mult decit o grupare de oameni adunati laolalta de imprejurari exterioare lor. Putem observa la tot pasul, grupuri de oameni care lucreaza pentru indeplinirea unor sarcini, dar care nu-ti dau deloc sentimentul ca sunt o echipa, ci mai degraba ai impresia ca ei incearca fiecare pe cont propriu sa rezolve o problema comuna. Fabula cu racul, broasca si cu stiuca este poate cea mai buna exemplificare a faptului ridicol de a incerca sa faci ceva impreuna, in timp ce fiecare vrea sa actioneze in felul sau specific. Si totusi  ea este reeditata in atit de multe cazuri de conducere bisericeasca. De prea multe ori unul darima ceea ce construieste un altul si aceasta in numele bunului mers al bisericii.

O echipa este un grup de oameni care au un tel comun clar exprimat si masurabil, in interiorul careia domina o atmosfera de incredere, venita in urma cunoasterii reciproce, cunoastere rezultata in urma unei bune comunicari, comunicare obtinuta in urma deschiderii reciproce si a investitiei de timp in relatiile interpersonale. Intr-o astfel de echipa fiecare este constient de propriile limitari si defecte, precum si de darurile si atuurile celorlalti membrii ai echipei care ii completeaza lipsurile personale.

Astfel fiecare va respecta autoritatea celuilalt in domeniile in care este superior si fiecare se va concentra asupra domeniilor vizate de darurile si abilitatile sale, fiecare fiind liber de mindria datorata abilitatilor sale superioare intr-un anumit domeniu, precum si de invidia sau complexul de inferioritate datorata faptului ca in alte domenii altii ii sunt superiori.

O astfel de definitie a echipei, nu este decit exprimarea intr-un limbaj modern, a principiilor de functionare a Trupului lui Hristos, prezentate de apostolul Pavel in epistolele sale.

Cind analizeaza o astfel de definitie, nu se poate ca liderii oricarei biserici sa nu realizeze daca sunt sau nu sunt o echipa si, mai mult, care sunt cauzele pentru care nu au reusit sa formeze o echipa. Sunt aproape sigur ca daca esti un lider intr-o biserica si citesti aceste rinduri, te gindesti acum la toate motivele cauzate de ceilalti pentru care nu sunteti o echipa.

Vreau totusi sa te supun la un test, la care trebuie sa raspunzi cu onestitate.

Care sunt limitele abilitatilor tale si care sunt defectele tale de caracter pe care ceilalti le compenseaza cu abilitatile lor si cu punctele tari ale caracterului lor ? Asta presupune bineinteles sa poti numi punctele in care ceilalti iti sunt superiori.

Daca poti raspunde la aceste intrebari relativ usor, fara mult timp de gindire, inseamna ca esti calificat pentru a fi membru intr-o echipa de conducere a bisericii. Daca iti este foarte greu sa raspunzi la o astfel de intrebare, inseamna ca ai probleme de caracter care daca nu sunt rezolvate cu pocainta si marturisire inaintea Domnului te vor descalifica in curind ca membru al echipei.

Daca nici nu te-ai gindit pina acum la acest subiect, inseamna ca ai ajuns membru in o astfel de echipa inainte de vreme si este mai mult ca sigur ca tu insuti ai fost pina acum un obstacol serios in calea formarii unei echipe, datorita problemelor grave de caracter, cauzate de mindrie.

Deci un aspect important al conducerii bisericii este ,,construirea” unei echipe de conducere, formata din membrii bine echipati atit din punct de vedere spiritual cit si din punct de vedere teoretic.

3.3. Comunicarea

Un alt aspect de importanta majora in buna functionare a conducerii si implicit a bisericii este comunicarea eficienta. Am vazut in subcapitolul anterior ca o echipa este caracterizata de o buna comunicare, ceea ce ii asigura printe altele, coeziune decizionala.

Inainte de a trece mai departe, doresc sa specific faptul ca, conducerea poate exista pe doua nivele; nivelul intii al liderilor si nivelul doi al diferitilor conducatori de sectoare de activitate, cum ar fi, indrumatorii de copii, liderii de tineret, etc. Aspectul asupra caruia vreau sa atrag atentia este nevoia unei bune comunicari intre diferitele nivele de conducere. Fiecare sector de activitate are specificul sau, de care cei mai constienti sunt cei ce sunt implicati direct. In procesul decizional, liderii din primul nivel trebuie sa tina cont si de parerile si ideile celor implicati direct.

Astfel pe linga echipa de conducere de la primul nivel, ar trebui gasita o formula de functionare si pentru o echipa largita care sa aiba un rol, chiar daca mai limitat, in luarea deciziilor (noi am format asa numitul “Cerc de Consultanta” format din liderii tuturor departamentelor indiferent de varsta sau sex). Cumva, sugestiile celor din esalonul doi, ar trebui sa fie un raspuns ( feedback ), la deciziile celor din esalonul unu, raspuns ce trebuie analizat cu competenta pentru imbunatatirea continua a procesului decizional. Cei din conducere trebuie sa asigure atmosfera necesara pentru incurajarea comunicarii, cu cei din esalonul doi si cu membrii bisericii.

Am vazut ca unul din semnele clare de institutionalizare, este tocmai pierderea acestei atmosfere de deschidere necesare comunicarii eficiente.

In toate aspectele legate de comunicare, unul din factorii decisivi este alocarea de timp special pentru acest lucru. Poate ca ar trebui sa existe timpi special planificati pentru a initia si dezvolta o comunicare eficienta.

O astfel de comunicare poate asigura fluenta si coeziunea viziunii bisericii in toate sectoarele de activitate, deoarece cei ce raspund de ele mentin unitatea si coerenta viziunii prin o comunicare eficienta intre ei, astfel biserica fiind scutita de raul provocat de semnalele contradictorii rezultate din lipsa de comunicare la nivel de conducere.

Aici inchei ceea ce eu consider ca ar trebui sa fie tintele majore, spre care ar trebui sa mearga o biserica in viziunea ei pentru a-si indeplini mandatul dat ei de catre Domnul Isus Hristos. Nu am incercat sa intru in toate detaliile care privesc functionarea bisericii, deoarece cred ca aceasta este treaba tuturor celor din echipa de conducere, pe masura ce viziunea este implementata printr-o strategie viabila.

Am cautat sa aduc argumente cit mai bine fundamentate la ceea ce eu cred ca ar trebui facut pentru a ,,construi” o biserica vie si dinamica, in stare sa raspunda intr-un mod constructiv la provocarile contemporane. Am accentuat in mod special acele aspecte care cred ca sunt mai putin intelese, dar sunt, din punctul meu[5] de vedere, de o importanta deosebita. Sunt perfect constient ca o astfel de viziune poate fi vazuta de unii prea avangardista si de neaplicat sau de neacceptat, pentru ca se departeaza destul de mult de ,,linia” de gindire comuna multora din bisericile noastre de provenienta. Dar as vrea sa aduc aminte de definitia care spunea ca; ,,strategia tinteste spre un timp cind lucrurile vor fi altfel decit sunt acum”.

Cred cu tarie ca daca vrem sa nu pierdem trenul ocaziilor actuale pe care ni le ofera Dumnezeu prin schimbarile culturale rapide la care asistam dupa revolutie, atunci trebuie ca multe din lucrurile de acum sa se schimbe, respectind principiile biblice deduse in urma unei exegeze serioase. Este nevoie de curaj pentru a ceda in favoarea argumentelor, chiar atunci cind aceasta ne scoate din terenul traditiilor familiare noua, dar care se dovedesc nebiblice si mai ales neroditoare in contextul actual. Altfel cum pot predica altora ca trebuie sa renunte la traditiile lor, mostenite din mosi-stramosi, spunindu-le ca numai Scriptura este normativa, cind eu insumi refuz sa fac lucrul acesta atunci cind evidentele o impun?[6] Consider ca este nevoie de integritate morala pentru a face acest lucru.

Sunt constient deasemenea ca viziunea pe care am descris-o, nu este perfecta si nici completa, deoarece eu insumi am limitele mele, de aceea ea trebuie sa ramina deschisa observatiilor, completarilor, ajustarilor, criticilor bine intentionate, chiar reformarilor, acolo unde se impune.

BIBLIOGRAFIE

1. Bill Hull,   ,,Pastorul ucenicizator”.

2. Bill Lawrence,  ,,Pastorirea eficienta”, Ed. Betania, Oradea, 2001.

3. Gene A. Getz,   ,,Dinamica Bisericii”, BEE International, Romanian edition copyright, 1992-1994.

4. Jonathan Lewis,  ,,O introducere in misiunea crestina mondiala contemporana”, Ed. Impact Media Timisoara, 2001, publicata cu permisiunea Fundatiei EBE Timisoara.

5. J. Oswald Sanders,  ,,Calcati pe urmele mele, principii ale conducerii spirituale”, Ed. Logos, Cluj, 1993.

6. Rick Warren,  ,,Biserica, o viziune, o pasiune. Cresterea ei fara compromiterea misiunii si a mesajului.”, Ed. Life, Oradea, 2002.

7. Steve Miller,  ,,Muzica crestina contemporana, un compromis cu lumea sau un factor inovator?”, Ed. Impact Media, Timisoara, 2001.

[1] J. Oswald Sanders ,,Calcati pe urmele Mele. Principii ale conducerii spirituale”, pag. 197.

[2] Idem 19, pag. 203.

[3] Nu pot accentua indeajuns importanta acestui factor in formarea de lideri deschisi, la curent cu experienta altora, in stare sa inteleaga factorii complecsi care intra in joc pentru buna functionare a unei biserici contemporane aflate intr-o societate cu un ritm accelerat de schimbare. Astfel de lideri vor fi mult mai putin in pericolul de a confunda variabilele culturale cu constantele biblice si nu vor deveni frane in indeplinirea functiilor bisericii prin obtuzitatea specifica lipsei de cunoastere.

[4] Nu este nimic mai distructiv pentru spiritul de echipa, decat deciziile luate in stil monarhic fara argumente viabile, de catre un lider cu personalitate dominanta, care face din propriile gusturi si simtaminte, legi pentru toata echipa si respectiv, biserica.  Consider ca pentru bunul mers al echipei de conducere, trebuie sa se stabileasca ca factor decisiv in luarea deciziilor, argumentul bine fundamentat, astfel reducandu-se considerabil de mult pericolul subiectivismului.

[5] Cred ca am reusit totusi sa demonstrez ca aceste aspecte sunt sustinute de oameni de talie superioara multora dintre noi, dpv spiritual, experential si chiar intelectual, astfel incat punctul meu de vedere nu este doar al meu, ci al multor crestini de valoare

[6] ,,…tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti?” Rom.2:21a.

Author: EFRAIM Targoviste

Biserica Penticostala EFRAIM Targoviste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *