No comments yet

Războiul împotriva familiei și răspunsul bisericii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Războiul împotriva familiei tradiționale și răspunsul bisericii

De câțiva ani de zile se dă un război împotriva familiei tradiționale. Mass-media și în mod special Hollywood-ul (cel care dă tonul acestor noi trenduri) punctual și strategic lovește în ultimul edificiu care mai are un cuvânt greu de spus în favoarea familiei tradiționale. S-a observat de pildă caricaturizarea și chiar marginalizarea bărbaților în filme, ei fiind priviți ca incapabili să conducă, neinteligenți sau chiar insensibili la lumea înconjurătoare. Mai nou se experimentează cu feminizarea bărbatului în mod făţiş prin modă.

Pe lângă atacul evident împotriva bărbaților există un atac ideologic împotriva familiilor cu copii. Glumele nesărate și devalorizarea femeilor cu mai mulţi copii sunt doar câteva arme des folosite. De asemenea se descurajează creșterea mai multor copii prin apelul doar la aspectul economic. Greutățile financiare puse pe umerii părinților cu copii devin scuza primordială pentru care cuplurile preferă să renunțe la ideea de copii sau să se limiteze la unul. Accentul individualist şi fericirea personală sunt mult mai importante decât aspectul comunitar şi bunăstarea tuturor.

Bătălia cea mai crâncenă însă se dă acum pe redefenirea termenului de familie şi pe acceptarea şi oferirea drepturilor egale altor stiluri de viaţă alternative (legalizarea parteneriatelor civile). Motivez această afirmație pe baza valurilor stârnite de validarea de către Camera Deputaților, pe 9 mai, a amendamentului constituțional de protejare a căsătoriei naturale în Art. 48 din Constituție. Atât în Europa cât și în Statele Unite ale Americii s-au auzit voci în presă și pe canalele mediatice. Majoritatea vocilor critică aspru decizia parlamentarilor de a fi de acord cu amendamentul. Concluzia lui Peter Costea, avocat român din Texas și președinte Alianței Familiilor din România, cu privire la cele menționate mai sus este pertinentă și merită citată integral:

„Agresivitatea cu care se scrie, atât în România cât și în afara ei, privind amendamenul dovedește concret că realmente ne confruntăm cu începutul unui război psihologic împotriva Romaniei, a clasei politice din Romania, și a tuturor cetățenilor țării care doresc binele familiei și protejarea căsătoriei naturale.” ***

Doresc să menționez câteva exemple de subminare a inițiativei cetățenești:***

  1. La sfârșitul lunii februarie 38 de congressmeni americani democrați, au trimit o notă oficială Guvernului Romaniei, liderilor Parlamentului și liderilor partidelor politice din România cerând ca ei să blocheze proiectul.
  2. Pe 17 mai, un grup de 28 de membri ai Parlamentului European au reacționat la rândul lor, criticând negativ referendumul propus și cerând liderilor politici din România să nu sprijine inițiativa modificării constituției. Țin să menționez că tonul scrisorii este unul cât se poate de dur și ireverent la adresa României și cetățenilor săi.
  3. Pe 29 mai Asociatia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului („ADEH”) a semnalat nemulțumirea ei cu privire la poziția României și altor țări est-Europene privind politica pro-familie. Limbajul folosit este unul dur și chiar jignitor, semnatarii petiției pentru modificarea constituției fiind etichetați „militanți religioși” sau „instigători la ură”,
  4. Media românească de asemenea luptă din răsputeri să submineze credibilitatea ONG-urilor care sunt în spatele acestei inițiative cetățenești. Coaliția pentru Familie este adeseori criticată fără dreptul la replică așa cum bine afirma unul dintre membrii ei: „Curios, comentatorii vorbesc despre noi, dar nu cu noi.
  5. Pe 31 mai, Biroul Național a Uniunii Salvați Romania (USR), a votat, cu 11 la 8 și 2 abtineri, ca USR să se opună, în mod oficial, amendamentului 48.
  6. Andrei Pleșu, unul care face parte din mișcarea intelectuală conservatoare din România, într-un comentariu făcut la emisiunea Cooltura afirmă că este de acord cu parteneriatul civil.

Care este răspunsul bisericii la aceste atacuri?

Mai întâi să spun ceva despre ce nu ar trebuie să facă biserica în aceste vremuri? Biserica nu trebuie să dispere. Isus, capul ei, ne-a asigurat victoria finală. Duhul luptă împreună cu noi și ne ajută să rezistăm tuturor atacurilor. Nu este prima dată și nici ultima dată când familia este atacată. Este adevărat că poate nu la acest nivel global dar biserica a mai trecut prin astfel de furtuni… și a rezistat!

„… pe această stâncă Îmi voi zidi Biserica,
iar porțile Locuinței Morților n‑o vor birui.”
– Matei 16:18

Biserica nu trebuie să fie caracterizată de o frică paralizantă ce o conduce la o atitudine defensivă. Indiferența sau lipsa de atitudine în aceste vremuri este letală. Tot ce trebuie ca răul să triumfe este ca biserica să nu facă nimic, să nu zică nimic și să nu lupte pentru valorile ei.

În contrast, biserica trebuie să rămână calmă dar în ofensivă. Rugăciunea, postul, educarea membrilor în spiritul civic și încurajarea tinerilor în viața politică (ca mărturii creștine) sunt doar câteva arme ce îi sunt la dispoziție bisericii. Biserica pe scurt are un cuvânt de spus. Ea are valori esențiale de transmis generațiilor viitoare.

În final nu uitați că biserica va da socoteală înainte Creatorului ei de felul în care și-a împlinit mandatul în vremurile ei.

 

***Vezi Peter Costea, Războiul psihologic împotriva articolului 48 – http://www.rgnpress.ro/rgn_17/index.php?option=com_content&view=article&id=24944:2017-06-08-08-27-48&catid=51:%20analize–interviuri&Itemid=72

Adrian Vlad

Adrian Vlad este absolvent al facultatii de teologie pastorala la Institutul Teologic Penticostal - Bucuresti si al masteratului Pentecostal Theological Seminary (Tennessee, SUA) cu specializarea in Istoria Gandirii Crestine. Este tata, sot si slujitor (diacon) in biserica Efraim, Targoviste.

More Posts

Follow Me:
YouTube

Post a comment