Ce are crestinismul de pierdut? …

Iata o intrebare la care trebuie sa meditam fiecare, mai ales in conditiile in care legile asupra crestinilor se inaspresc. Teofil Stanciu ne ofera un raspuns la intrebarea de mai sus.

“…Sa presupunem insa ca toate privilegiile crestinismului si orice drept de exprimare in spatiul public ar fi suprimate peste noapte…. ca crestinismul ar deveni ilicit, persecutat, marginal. Ar pierde cu adevarat ceva crestinismul? Probabil ca in prima faza ar pierde niste beneficii (mai ales daca ne gandim la „bisericile nationale”, dar nu numai) materiale si de imagine.

Pe urma, s-ar selecta de la sine enoriasii credinciosi dintre cei de circumstanta. Cu siguranta ca ar fi mai putin crestini, cel putin in prima faza, daca ar trebui platit un pret mare. Se prea poate ca societatea ar pierde cateva dintre valorile fundamentale crestine. Legile ar capata alta structura, iar moralitatea publica ar suferi modificari poate chiar substantiale.

Sa mai presupunem ca, tot peste noapte, la fel ca in Danemarca, pastorii si preotii ar fi fortati sa ii cunune pe homosexuali. Te poate obliga cineva, ca pastor sau preot, sa faci ceva ce contravine celor mai adanci credinte ale tale? Bineinteles ca nu, insa refuzul are, indiscutabil, un pret. Probabil ca pretul ar fi un proces penal si consecintele aferente.

Sa presupunem ca corectitudinea politica va reusi sa impuna eliminarea numelor divine si a oricaror referiri crestine din vocabularul public. Inseamna asta ca crestinii si-ar pierde posibilitatea de a-si marturisi credinta? Nicidecum. Numai ca ar trebui sa se supuna rigorilor legii si sa-si plateasca amenzile, poate chiar sa faca puscarie sau sa dezvolte forme abile de exprimare aluziva. Fiecare ar trebui sa-si gaseasca o cale pe care sa si-o asume.

As putea continua cu presupunerile, dar mi se pare de ajuns pentru a pleda pentru ideea ca un crestinism vaduvit de toate aceste privilegii pe care le detine acum s-ar intoarce foarte aproape de originile sale, intr-o epoca in care nu avea atasamente conjuncturale fata de vreun loc sau vreo cultura. Iar daca acel crestinism a avut forta sa se dezvolte intr-o religie globala, pesemne ca nimic esential nu s-ar pierde chiar daca religia crestina cu toate variantele ei ar fi trecuta in ilegalitate.

Crestinismul se poate lipsi de toate institutiile sale, la nevoie, pentru ca esenta vie a crestinismului n-a depins niciodata de institutii. Numai puterea sau influenta politica a crestinismului sunt mai strans legate de institutii. Chiar si influenta sociala este posibila in absenta oricarei organizari centralizate si ierarhice.

Crestinismul, in ciuda unor dovezi care par sa sustina contrariul, nu este un cartel sau un partid in care se intra prin adeziune si ritualuri initiatice ezoterice, ci este o experienta transfiguranta. Nu totul se rezuma in crestinism la experienta, nici pe departe, dar experienta il face contagios. Adesea nu invatatura crestina e cea care convinge un nou adept, ci exemplul unui credincios. Nu frumusetea in sine a revelatiei speciale (care e descoperita ulterior), ci o transformare interioara care modifica fundamental perspectiva asupra revelatiei ca atare.

Nu pledez aici pentru indiferenta sau retragere din spatiul public. Dimpotriva, cred ca, stiind ca nimic esential nu se poate pierde, prezenta in spatiul public poate fi una mai dezinhibata, mai consecventa, mai chibzuita, mai constanta, mai ferma, dar fara crize alarmiste, fara aroganta, fara flegme si scandaluri inutile.

Cea mai eficace arma a crestinului impotriva tuturor nedreptatilor la care este supus imi pare a fi, in ordinea religioasa, marturia crestina izvorata din dragoste pentru cel strain de Dumnezeu. Anatemele si pedeapsa divina sunt insa mult mai la indemana impotriva oricarui adversar, fiindca in ele se pot ascunde si vendetele personale, si ranchiunele, si ura, si rautatea.

Daca cu adevarat crestinismul pierde teren in sfera publica, atunci poate ca e necesara o revizuire structurala a genului de marturie crestineasca ce se manifesta in agora lumii. Sunt convins ca bataliile culturale trebuie purtate, dar nu acestea vor garanta victoria crestinismului, ci felul in care cei care le poarta sunt capabili sa-L reprezinte pe Cristos (chiar daca, din perspectiva pragmatica, ei pierd tot).

Parca m-am saturat de un crestinism care se tot vaita incoace si incolo cum tot pierde (de parca ar avea ce pierde!), cat de rea e lumea (de parca ar fi fost vreodata buna!), cat de aproape e sfarsitul (de parca am sti cat de aproape sau departe e!) etc.

Toate acestea, dintr-o alta perspectiva, sunt ocaziile cel mai nimerite pentru a afirma valoarea credintei crestine autentice, pentru a evangheliza lumea. Cea mai crunta razbunare a crestinilor ar fi sa-i vada convertiti pe toti adversarii lor de orice culoare ideologica.

E foarte greu de evitat impresia ca nu crestinismul sau credinta ar fi in pericol, ci in primul rand confortul apologetilor de circumstanta. Ca nu impotriva unui rau concret, identificabil se poarta marile lupte, ci impotriva propriilor spaime. Mai importante, parca, decat orice adevar. Cu cat mergi mai spre originea crestinismului, te apropii tot mai tare de o cruce si de un mormant gol. Ca sa alegi singur ce sa crezi intre certitudinea unui esec rasunator si nebunia unei credinte in imposibil. Daca pentru un crestin „a muri e un castig”, atunci ce are de pierdut crestinismul?”

sursa:https://drezina.wordpress.com/2014/07/02/ce-are-crestinismul-de-pierdut/

Duminica Educatiei 30 Noiembrie 2014 – VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Duminica dimineata: Daniel Grigoriciuc “Educatia din perspectiva biblica”

 

Duminica seara: Seara cartii 

 

Premiere: Beti Mirica

 

 

 

 

Prezentare carte 1: Cornel Francu

 

Prezentare carte 2: Laura Stoica

 

Prezentare carte 3: Sorin Mataoanu

 

Mesaj: Daniel Grigoriciuc “Pasiune pentru lectura”

 

 

Ministerul Educatiei Nationale

 

1 Timotei 2:1-4  Va indemn, deci, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea. Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.

Dorind sa implinim acest indemn al apostolului Pavel, incepand de duminica 30 noiembrie biserica Efraim a inceput sa mijloceasca pentru guvernul Romaniei. Suntem convinsi ca mijlocirea strategica pentru guvern poate influenta puternic soarta tarii noastre si va invitam sa va alaturati acestei initiative.

Deoarece pe 30 noiembrie biserica noastra a celebrat Duminica Educatiei, am considerat potrivit sa incepem cu rugaciune pentru Ministerul Educatiei Nationale.

 

Ministerul Educatiei Nationale este organismul Guvernului Romaniei care coordoneaza sistemul de invatamant din Romania, stabileste obiectivele sistemului de invatamant in ansamblul sau, precum si obiectivele educationale pe niveluri si profiluri de invatamant.

Ministerul Educatiei decide anual prin ordin al ministrului structura anului de invatamant din Romania

Importanta Ministerului

Deoarece se ocupa cu coordonarea sistemului de invatamant din Romania, acest organism influenteaza decisiv calitatea educatiei viitorilor specialisti ai tarii.

Educatia ca resursa de performanta a Romaniei

Premisa fundamentala de la care trebuie sa pornim in abordarea domeniului educatiei este aceea ca o societate nu poate fi, pe termen mediu sau lung, mai buna decat sistemul sau de educatie. O societate, o natiune poate sa fie performanta sau neperformanta in functie de sistemul sau de educatie, care are, in realitate, cel mai mare impact asupra viitorului unei natiuni.

Romania nu a beneficiat in ultimii ani de un sistem de educatie performant, nici macar de un sistem de educatie care sa permita continuarea unui anumit nivel la care se ajunsese in anii ’70 – ’80.

In momentul de fata, avem cativa indicatori care arata ca sistemul nostru educational este prost conceput. Rezultatele catastrofale de la bacalaureat sunt expresia unui invatamant preuniversitar fundamental gresit structurat, care lasa fara directie jumatate dintr-o generatie.

Cea mai drastica pierdere de competitivitate am inregistrat-o la nivel universitar, unde, din putine universitati, dar cu un nivel de multe ori foarte rezonabil pe care l-am avut inca in anii ’70 si in anii ’80, s-a ajuns la o multitudine de institutii de invatamant superior, dar care, intr-o masura mare, sunt doar „furnizoare de diplome” si nu generatoare de educatie de nivel universitar si de competente profesionale.

Avem nevoie de o reechilibrare a tintelor pe care le avem in raport cu invatamantul și de adaptarea acestuia la cerintele unei societati moderne.

In Romania, incercam inca sa punem accentul pe pregatirea din sistemul preuniversitar si pe acumularea de informatii din toate domeniile, in timp ce invatamantul superior nu furnizeaza destule competente si abilitati. In schimb, in societatile occidentale invatamantul preuniversitar ofera un nivel mediu de cunostinte si libertate de optiune, iar acumularea de competente si specializarea provine dintr-un mediu universitar cu exigente crescute.

Trebuie sa constientizam faptul ca a construi un sistem de educatie performant reprezinta un lucru extrem de scump, insa este o investitie in viitor, fara de care o natiune nu poate progresa si performa.

Daca vrem sa avem o educatie performanta, trebuie sa recunoastem ca am gresit si sa incepem sa reconstruim intreg sistemul. Insa… trebuie sa stim ca schimbarile in sistemul de educatie nu se pot masura in luni sau in ani. Daca se reuseste asezarea sa pe baze functionale, efectul se va vedea peste cateva generatii.

In lumea moderna a globalizarii, orice produs se poate cumpara, dar educatia nu. Educatia se poate cumpara pentru un individ sau pentru un grup de indivizi, dar nu se poate cumpara pentru o natiune. Resursa umana ramane in continuare cheia reusitei unei natiuni. De aceea, este nevoie de acest efort, de a  defini un sistem propriu si performant de educatie.

Sursa http://www.iohannispresedinte.ro/ro/program-prezidential/teme-majore/educatia-ca-resursa-de-performanta-a-romaniei

Concluzie

 Asigurarea unei educatii bune copiilor nostrii ofera acestora un viitor. Asigurarea unei educatii bune elevilor si studentilor va oferii tarii specialisti de valoare in meseriile lor. Cu totii dorim sa fim consultati si tratati de medici competenti carora le pasa de pacienti. Cu totii dorim sa locuim in case trainice si rezistente care sa ne asigure confortul si siguranta necesare. Cu totii ne dorim cei mai buni dascali pentru copii nostrii. Cu totii ne dorim sa avem meseriasi foarte buni in toate domeniile pentru a avea parte de produse de calitate la un pret rezonabil si astfel sa putem vinde atat in tara cat si peste hotare, deoarece astfel vor fi locuri de munca si vom putea avea un trai decent.

Pentru ca toate acestea sa se poata implinii, unul din lucrurile necesare este existenta unui Minister al Educatiei Nationale eficient, compus din oameni profesionisti si integri din punct de vedere moral.

De aceea, vrem sa mijlocim:

1.     Pentru un minister al educatiei, format din oameni competenti.

2.     Pentru o politica nationala coerenta si pe termen lung care sa asigure ridicarea calitatii educatiei in Romania.

3.     Pentru starpirea coruptiei si a abuzurilor prezente in actualul sistem de invatamant.

4.     Pentru un invatamant care sa ne ajute si nu sa ne impovareze inutil.

5.     Pentru un invatamant vizionar si adaptat societatii moderne.

6.     Pentru un invatamant lipsit de elemente agresiv anticrestine.

7.     Pentru actualul ministru, pentru intelepciune si pricepere in slujirea sa.

 

Puterea introvertitilor





Traim intr-o societate dinamica si plina de stimuli care favorizeaza extrovertii. Intr-un astfel de mediu, a fi introvert ajunge sa fie similar cu a fi anormal. Pe un astfel de fundal demersul lui Susan Cain este binevenit si poate conduce la un echilibru de perceptie. Daca esti introvert discursul ei te iti va restabili increderea in sine, iar daca esti extrovert te poate ajuta sa constientizezi valoarea celor complementari tie. 


Cum motiveaza marii lideri la actiune

 

Chiar daca exemplele nu sunt din lumea bisericeasca, orice lider de biserica poate invata lucruri valoroase din aceasta expunere. Paralela cu biserica poate fi facuta relativ usor. De fapt bisericile sunt organizatiile cele mai susceptibile de a ajunge sa faca ceva fara sa detina raspunsuri coerente la intrebarea “De ce facem ceea ce facem?”. Daca esti un lider care faci ceea ce faci doar pentru ca asa au facut si cei dinaintea ta, atunci ai mare nevoie sa meditezi la mesajul acestui videoclip.

 

Eveniment special la EFRAIM – Duminica Educatiei

Duminica 30 noiembrie 2014, Biserica Efraim va invita la un program special dedicat educatiei. In acest an invitatul special este Daniel Grigoriciuc, directorul Radio Vocea Evangheliei din Suceava (www.rvesv.ro).

Fr. Grigoriciuc este licentiat in Teologie, a facut cursuri radio la Moody Broadcasting Network, USA. De asemenea el are un Master in teologie de la Universitatea Bucuresti si este masterand la TCM International Instiute, Austria.

Duminica dimineata vom vorbi despre educatie la modul general iar seara vom avea un eveniment dedicat special cititorilor intitulat “Seara Cartii”.

Va aseptam cu drag,