Ministerul Educatiei Nationale

 

1 Timotei 2:1-4  Va indemn, deci, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea. Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.

Dorind sa implinim acest indemn al apostolului Pavel, incepand de duminica 30 noiembrie biserica Efraim a inceput sa mijloceasca pentru guvernul Romaniei. Suntem convinsi ca mijlocirea strategica pentru guvern poate influenta puternic soarta tarii noastre si va invitam sa va alaturati acestei initiative.

Deoarece pe 30 noiembrie biserica noastra a celebrat Duminica Educatiei, am considerat potrivit sa incepem cu rugaciune pentru Ministerul Educatiei Nationale.

 

Ministerul Educatiei Nationale este organismul Guvernului Romaniei care coordoneaza sistemul de invatamant din Romania, stabileste obiectivele sistemului de invatamant in ansamblul sau, precum si obiectivele educationale pe niveluri si profiluri de invatamant.

Ministerul Educatiei decide anual prin ordin al ministrului structura anului de invatamant din Romania

Importanta Ministerului

Deoarece se ocupa cu coordonarea sistemului de invatamant din Romania, acest organism influenteaza decisiv calitatea educatiei viitorilor specialisti ai tarii.

Educatia ca resursa de performanta a Romaniei

Premisa fundamentala de la care trebuie sa pornim in abordarea domeniului educatiei este aceea ca o societate nu poate fi, pe termen mediu sau lung, mai buna decat sistemul sau de educatie. O societate, o natiune poate sa fie performanta sau neperformanta in functie de sistemul sau de educatie, care are, in realitate, cel mai mare impact asupra viitorului unei natiuni.

Romania nu a beneficiat in ultimii ani de un sistem de educatie performant, nici macar de un sistem de educatie care sa permita continuarea unui anumit nivel la care se ajunsese in anii ’70 – ’80.

In momentul de fata, avem cativa indicatori care arata ca sistemul nostru educational este prost conceput. Rezultatele catastrofale de la bacalaureat sunt expresia unui invatamant preuniversitar fundamental gresit structurat, care lasa fara directie jumatate dintr-o generatie.

Cea mai drastica pierdere de competitivitate am inregistrat-o la nivel universitar, unde, din putine universitati, dar cu un nivel de multe ori foarte rezonabil pe care l-am avut inca in anii ’70 si in anii ’80, s-a ajuns la o multitudine de institutii de invatamant superior, dar care, intr-o masura mare, sunt doar „furnizoare de diplome” si nu generatoare de educatie de nivel universitar si de competente profesionale.

Avem nevoie de o reechilibrare a tintelor pe care le avem in raport cu invatamantul și de adaptarea acestuia la cerintele unei societati moderne.

In Romania, incercam inca sa punem accentul pe pregatirea din sistemul preuniversitar si pe acumularea de informatii din toate domeniile, in timp ce invatamantul superior nu furnizeaza destule competente si abilitati. In schimb, in societatile occidentale invatamantul preuniversitar ofera un nivel mediu de cunostinte si libertate de optiune, iar acumularea de competente si specializarea provine dintr-un mediu universitar cu exigente crescute.

Trebuie sa constientizam faptul ca a construi un sistem de educatie performant reprezinta un lucru extrem de scump, insa este o investitie in viitor, fara de care o natiune nu poate progresa si performa.

Daca vrem sa avem o educatie performanta, trebuie sa recunoastem ca am gresit si sa incepem sa reconstruim intreg sistemul. Insa… trebuie sa stim ca schimbarile in sistemul de educatie nu se pot masura in luni sau in ani. Daca se reuseste asezarea sa pe baze functionale, efectul se va vedea peste cateva generatii.

In lumea moderna a globalizarii, orice produs se poate cumpara, dar educatia nu. Educatia se poate cumpara pentru un individ sau pentru un grup de indivizi, dar nu se poate cumpara pentru o natiune. Resursa umana ramane in continuare cheia reusitei unei natiuni. De aceea, este nevoie de acest efort, de a  defini un sistem propriu si performant de educatie.

Sursa http://www.iohannispresedinte.ro/ro/program-prezidential/teme-majore/educatia-ca-resursa-de-performanta-a-romaniei

Concluzie

 Asigurarea unei educatii bune copiilor nostrii ofera acestora un viitor. Asigurarea unei educatii bune elevilor si studentilor va oferii tarii specialisti de valoare in meseriile lor. Cu totii dorim sa fim consultati si tratati de medici competenti carora le pasa de pacienti. Cu totii dorim sa locuim in case trainice si rezistente care sa ne asigure confortul si siguranta necesare. Cu totii ne dorim cei mai buni dascali pentru copii nostrii. Cu totii ne dorim sa avem meseriasi foarte buni in toate domeniile pentru a avea parte de produse de calitate la un pret rezonabil si astfel sa putem vinde atat in tara cat si peste hotare, deoarece astfel vor fi locuri de munca si vom putea avea un trai decent.

Pentru ca toate acestea sa se poata implinii, unul din lucrurile necesare este existenta unui Minister al Educatiei Nationale eficient, compus din oameni profesionisti si integri din punct de vedere moral.

De aceea, vrem sa mijlocim:

1.     Pentru un minister al educatiei, format din oameni competenti.

2.     Pentru o politica nationala coerenta si pe termen lung care sa asigure ridicarea calitatii educatiei in Romania.

3.     Pentru starpirea coruptiei si a abuzurilor prezente in actualul sistem de invatamant.

4.     Pentru un invatamant care sa ne ajute si nu sa ne impovareze inutil.

5.     Pentru un invatamant vizionar si adaptat societatii moderne.

6.     Pentru un invatamant lipsit de elemente agresiv anticrestine.

7.     Pentru actualul ministru, pentru intelepciune si pricepere in slujirea sa.

 

LUCRAREA DUHULUI SFANT

hqdefault

In perioada 28 August – 30 August 2014, am avut placerea si onoarea de a-l avea in mijlocul nostru pe Pastorul Costantin Macoveiciuc care a sustinut o serie de sesiuni despre lucrarea Duhului Sfant in cadrul Bisericii. Va recomandam cu caldura cartile lui Barry Chant scrise pe aceasta tema. Un link unde le puteti gasi este http://www.agape.ro/produse/?product_search=chant. De asemenea, puteti consulta lista cartilor disponibile la Editura School of Christ, editura la care au fost publicate si cartile lui Barry Chant.

Editura School of Christ

str. Zamca 7, 720214, Suceava

tel. 0744619388 / email : biblioteca@agape.ro

www.agape.ro

 

 

Cele trei sesiuni sustinute de acesta au fost:

 

 

 

 

1. Lucrarea Duhului Sfant (joi, 28 August 2014)

;

 

2. Botezul cu Duhul Sfant (vineri, 29 August 2014) + Raspunsuri la intrebarile din sala

 

 

3. Urmarile Botezului cu Duhul Sfant (sambata, 30 August 2014) + Raspunsuri la intrebarile din sala

 

 

4. Sesiune bonus / Predica – Darul Proorociei (duminica, 31 August 2014)

 

Epitaf sau CV?

În fiecare dintre noi sunt două personalităţi, sugerează David Brooks. În acest scut discurs meditativ se vorbeşte despre sinele care crează succesul, CV-ul şi sinele care caută conexiuni, comunitate şi iubire- valori care crează epitafuri şi valoare. Brooks se întreabă: le putem echilibra pe cele două?

Despre un pericol ascuns al muncii…

Am citit recent pe un blog un articol echilibrat despre cum ar trebui sa ne raportam la disciplina muncii. Ar fi bine sa meditam la pericolul ascuns al muncii. Lectura placuta.

Munca innobileaza pe om?

Una din activitatile oamenilor care vor sa traiasca frumos si corect e munca. Desi e din ce in ce mai putin tentanta, din cauza ca in unele cazuri o zi de munca face cat cinci minute de smecherii, totusi exista oameni care pun valoare pe munca intrucat nu pot prin natura lor sa umble cu smecherii, caracterul lor e ales si nu concep viata prin poiata (la gainarii). Munca a fost si va ramane un subiect mare de dezbateri si parerile vor ramane mereu impartite intre a face banii cinstit prin munca sau a folosi tot felul de „inginerii” ca sa muncesti cat mai putin si sa castigi cat mai mult. Multi oameni azi considera munca un fel de boala (cineva spunea chiar ca e o boala ca doar de aia e inventata „medicina muncii”) si ca trebuie sa te tratezi de ea. Mai mult, cand vezi pe cei de langa tine ca o duc mai bine, desi nu muncesc ci „smecheresc”, te ispiteste tare gandul de a face la fel.

O extrema este sa faci la fel ca ceilalti, deci sa castigi si altfel decat prin munca. O alta extrema, la care vreau sa ma refer azi, este sa profiti de „vidul” de pe piata muncii si sa tragi pana la epuizare, pana nu mai stii de tine si de ai tai. Intr-o astfel de extrema merg multi dintre crestinii care traiesc astazi. Muncesc mult, profita de „nevoia” pietei si de faptul ca pot castiga din asta si mai profita si de faptul ca e cinstit… (aici nu sunt sigur ca asa este).

Se considera ca un om care munceste e unul cinstit. Dar ce este cinstea? Oare sa fii robit de bani sau de realizari mai este cinstit? Oare sa muncesti mult in detrimentul familiei, vietii personale, relatiilor interumane este cinstit? Oare nu are si munca o anumita limita?

Bineinteles ca nu incurajez lenea si obtinerea avantajelor in mod dubios. Biblia ne spune clar ca cine nu munceste nu prea are dreptul sa manance. Totusi, extrema cealalta, a muncii excesive, apare tot mai des in viata crestinilor si nu are rezultate bune deloc. Consecintele ”harniciei extreme” sunt: sanatate distrusa, familii distruse, relatii distruse, vieti netraite, inrobire, prizonierat.

Munca nu este recomandat de facut fara cap, fara logica, asa in nestire. Nu e important doar sa muncesti ca doar asa ai voie sa traiesti. Munca fara cap e prizonierat in toata regula si exista mii sau zeci de mii de oameni in prizonierat modern. Multinationalele sunt medii riscante din punctul acesta de vedere. Putine din ele au politici corecte in privinta angajatilor. Daca ar fi sa analizam cinstit, fiecare companie doreste sa obtina maximul, sa stoarca tot de la angajatii ei, ce facem in asemenea cazuri? Ne lasam inrobiti? Mai putem vorbi de munca cinstita?

Scriptura nu ne cere excese niciodata, nici in munca deci. Ne cere mai degraba echilibru, prevedere, imbinarea armonioasa a activitatilor. Suntem responsabili pentru sanatatea noastra, pentru partenerii nostri de casatorie, pentru copiii nostri, pentru batranii nostri, suntem responsabili pentru frati si surori si mai ales pentru sufletele noastre. Daca munca intra pe teritoriul celorlalte responsabilitati si le afecteaza deja avem o problema. Degeaba asiguri copilului „un viitor”, care e de fapt cel mai des motiv invocat pentru a munci, daca nu il inveti pe copil sa traiasca viitorul. Va risipi tot ce ai muncit din greu pentru ca nu a muncit el, el doar a beneficiat. Degeaba te straduiesti sa ai o casa frumoasa construita daca familia se destrama. Cine sa traiasca in casa aceea? Degeaba muncesti sa ai de toate, daca tu nu stai acasa sa te bucuri de nimic. Stiu oameni care au si jacuzzi acasa dar in ani de zile de cand l-au instalat au avut ”onoarea” doar o singura data sa il foloseasca. Pentru ce pana la urma?

Munca poate avea multe motivatii in spate, unele din ele total nesanatoase. Iata cateva din ele:

  • Munca generata de lipsurile din copilarie.
  • Munca pentru a impresiona oamenii.
  • Munca pentru a fugi din mediul de acasa.
  • Munca pentru a potoli foamea de materialism.
  • Munca pentru a multumi parintii.
  • Munca pentru a produce bani pentru vicii.
  • Munca pentru a fugi din realitate.

Si mai sunt multe alte motivatii gresite. Nu toata munca innobileaza pe om. Da, munca este obligatorie pentru oameni. Nu cred in smecherii si in valoare lor, chiar daca multi traiesc din ele. Totusi munca nu este totul. Nu se termina totul la munca. Nu avem voie sa plecam la 5 si sa ne intoarcem la 10 „pentru binele familiei”. Nu putem ignora totul in avantajul muncii si al banilor. Munca isi are vremea ei. Odihnitul isi are vremea lui. Munca compulsiva nu e sanatoasa deloc, nu e de apreciat deloc.

Poate crezi ca faci bine ca muncesti mult dar te rog acum, sa analizezi, sa vezi care e motivatia si scopul muncii pe care o faci? Cine te trimite la munca? Unde ajungi muncind asa? Maine vom discuta despre forme moderne ale sclaviei si cum se ajunge la asemenea robii.

Scris de: Teofil Gavril – www.filedinjurnal.ro

 

Generatia Facebook!

Am citit recent un articol care vorbeste despre lumea virtuala ca fiind o lume care ne invadeaza spatiul real din ce in ce mai mult. Cum spunea autorul “realitatea virtuala devine inevitabila intr-o lume tot mai conectata si globalizanta”. Aici nu vorbim despre internet ca fiind bun sau rau deoarece internetul poate fi comparat cu un instrument de muzica: depinde pentru cel il folosesti. Totusi anumite sfaturi ale autorului mi se par relevante si destul de echilibrate. Urmatoarele paragrafe sunt extrese din articolul respectiv:

  • In primul rand, sa nu ne luam prea in serios: viata nu poate fi traita exclusiv intr-o maniera virtuala. Desi ne ajutam cu aplicatii si programe, totul nu poate fi suplinit. Niciodata o intalnire intr-o retea de socializare nu poate avea savoarea unei intalniri live.
  • In al doilea rand, sa fim realisti: riscul falsificarii este mai mare in virtual. Daca intr-o relatie fata-in-fata te poti da, cu usurinta, de gol, in cealalta realitate poti prelungi suspansul. As spune ca spatiul virtual devine, si din cauza aceasta, marea provocare a moralitatii.
  • In al treilea rand, sa fim increzatori: virtualitatea nu va anula realitatea fizica. Cel mult o va stalci, ii va fura din nuante, dar nu o va anihila niciodata. Virtualitatea este doar o dedublare – adesea necesara – a propriei noastre existente. Nici o contopire nu este posibila, oricat de mult am evolua in aceasta directie.

Iata si concluzia autorului: “Asadar. Sa dam LIKE si CLICK, dar sa nu-i uitam artificialitatea. Pe zi ce trece numarul lor va creste, dar nu vom fi mai umani si nici mai indestulati din aceasta cauza. Va trebui sa invatam – intr-un cadru deloc optim – sa ne pastram propria individualitate si sa ne dezvoltam ca atare. Trebuie sa reusim, altfel vom fi inghititi de aceasta lume ce ne propune o realitate in care, realmente, nu putem trai. Viata, gandirea si flerul unui om nu pot fi mutate intr-un calculator (desi mireasma acestora poate strabate pana acolo).

sursa: coramdeo.ro, autor: Ghita Mocan

P.S. Pentru cei tineri (si mai putin tineri) interesati, iata o predica a fr. Emil Bartos extrem de relevanta pentru acest subiect.

“Valea Mortii” a invatamantului

Inca o analiza de foarte buna calitate a invatamantului si a educatiei in general. Desi pleaca de la observatii legate de invatamantul american, principiile prezentate sunt aplicabile si la invatamantul romanesc. Daca suntem atenti vom sesiza ca in abordarea lui Sir Ken Robinson se distinge ideea de mentorare, deoarece nu poti avea un proces de educatie care sa se adreseze unicitatii fiecarui copil, fara a aduce in discutie mentorarea sau in termeni biblici, ucenicia. O alta observatie dureroasa pentru crestini este aceea ca sindromul uniformismului exista si in bisericile noastre, unde doar anumite daruri si abilitati sunt evidentiate in timp ce multe altele sunt trecute cu vederea. Asemanarea intre cultura bisericeasca si cultura inconjuratoare este mai evidenta decat vrem sa recunoastem. Orientarea bisericilor pe programe standardizate unde toti credinciosii au parte de aceleasi predici, fara existenta unui proces de ucenicie in care fiecare sa fie abordat in functie de unicitatea darurilor si abilitatilor sale precum si in functie de varsta spirituala, merita aceeasi critica pe care Ken Robinson o face invatamantului american.

Pentru subtitrare actionati butonul dreata jos “35 languages Off” si cautati “Romanian”

Dragostea Adevarata

Caius Giurgiu face o sinteza a vietii lui Samson, un personaj biblic, incercand sa scoata in evidenta diferentele dintre o dragoste pasionala si dragostea adevarata. Dragostea pasionala este acea dragoste ce se bazeaza doar pe sentimente si senzatii, lasa rani adanci si, de cele mai multe ori, nu este impartasita. Dragostea adevarata vine de la creatorul ei: Dumnezeu. Acesta este dragoste! Ca o tema unitara a bibiei vedem dragostea extraordinara a lui Dumnezeu pentru noi oamenii, iar noi, daca vrem sa cunoastem acest gen de dragoste, trebuie sa ne dedicam scopurilor si planurilor Lui.

Acest mesaj a fost transmis in cadrul unei conferinte pentru adolescenti si tineri, conferinta numita sugestiv Dragoste nEbuna

Atentie crestini, se schimba vremurile!

2013 – anul prigoanei impotriva crestinilor

Anul trecut a fost marcat de o crestere alarmanta a persecutiei religioase, marcata indeosebi prin numeroase acte de violenta si crime odioase comise de islamisti.

Persecutiile impotriva crestinilor au luat amploare in 2013, potrivit Indexului mondial al persecutiei religioase, un clasament anual al tarilor cel mai puternic afectate de acest fenomen, realizat de Asociatia “Portes Ouvertes France”. In medie, circa 100 de crestini au fost ucisi in fiecare luna in 2013, arata concluziile alarmante ale acestui document publicat ieri. Intr-o conferinta de presa la Paris, directorul organizatiei, Michel Varton, a explicat ca prin “persecutii” nu se inteleg doar actele de violenta, ci si presiunile, interdictiile sau discriminarile legate de religie.

Record trist in Siria

Pentru al doilea an consecutiv, Coreea de Nord ramane tara unde crestinii se confrunta cu cele mai mari riscuri, iar Somalia se claseaza pe locul doi, triburile si clanurile musulmane executand “aproape orice crestin pe care il intalnesc”. In Asia, alte tari unde crestinii sunt supusi persecutiilor sunt Afganistan, Insulele Maldive, Myanmar, Arabia Saudita, Yemen, Iran, Irak, Libia, Uzbekistan si Qatar, potrivit clasamentului.

“In 36 din cele 50 de tari studiate, islamismul este in mare masura responsabil de persecutia crestinilor”, afirma Michel Varton, citat de AFP. Cea mai afectata regiune este Sahel, Africa subsahariana, unde o cincime din crestini traiesc alaturi de o septime din musulmanii lumii.

In privinta asasinatelor, a subliniat Varton, “Siria, aflata in plin razboi civil, detine tristul record al numarului de crestini asasinati (1.213)” si a trecut de pe locul 13 pe locul trei in clasamentul Portes Ouvertes France.

Bombe in biserica

Pakistanul a cunoscut “cel mai grav atac impotriva crestinilor de la crearea sa, in 1947″, atunci cand, pe 22 septembrie 2013, un dublu atentat sinucigas la iesirea dintr-o biserica catolica din Peshawar a ucis 89 de crestini, potrivit asociatiei. In Egipt s-au inregistrat “167 de acte violente de persecutie, precum si 492 de tentative de inchidere a bisericilor sau cladirilor anexa”, mai releva acelasi index. In Nigeria, in cel mai recent atac lansat luni, peste 30 de crestini, femei si copii, au murit dupa ce un grup de 100 de islamisti au deschis focul la intamplare.

Asociatie creata in 1976, Portes Ouvertes France stabileste acest clasament din 1997, pe baza unor chestionare adresate reprezentantilor sai, care opereaza in 60 de tari.

Sursa http://www.evz.ro/detalii/stiri/1075925.html

Ceea ce mai trebuie adaugat la acest articol este faptul ca prigoana anticrestina s-a intensificat si in tarile considerate crestine, prin adoptarea legilor cu profund caracter anticrestin. Atat SUA cat si UE promoveaza acest curent anticrestin in numele drepturilor omului. Aceasta presiune internationala a inceput sa se faca simtita si in Romania si probabil se va intensifica in anii ce vor urma. Calea adoptarii unor legi care sa arunce crestinismul in dizgratie este pregatita inca de acum, iar una din tactici este antica “dezbina si cucereste”. Promovarea luptei si disensiunilor dintre crestinii romani (ortodoxie versus neoprotestantism) nu va duce decat la slabirea spiritului crestin romanesc, dupa care orice crestin sincer si devotat, indiferent de cultul din care face parte va fi tinta prigoanei religioase. Cine crede ca bat campii, nu trebuie decat sa-si aduca aminte de prigoana comunista, cand in inchisoare erau aruncati de-a valma toti crestinii dedicati, indiferent de confesiunea din care facea parte. In astfel de vremuri ar fi o dovada de intelepciune sa nu ne mai luptam unii cu altii ci sa facem front comun pentru a rezista ofensivei neopagane de astazi.

Perseverenta, cheia succesului!

Dupa ce a lasat un job foarte bun in consultanta, Angela Lee Duckworth a predat matematica la clasa a 7-a la o scoala publica din New York. A realizat rapid ca IQ-ul nu era singurul factor care separa elevii de success de cei cu dificultati. In aceasta prezentare ea isi explica teoria ei despre „perseverenta” ca factor prezicator de succes.