Aspecte fundamentale ale bisericii 4

CAP.2     Aspecte esentiale ale unei

                         biserici sanatoase

2.1 Tinta de atins

In partea introductiva am definit ceea ce eu cred ca ar trebui sa fie tinta spre care ar trebui sa se indrepte orice biserica pentru a fi eficienta in slujirea sa pentru Domnul ei. Acum as dori sa dezvolt fiecare aspect in parte si sa schitez citeva linii strategice generale pentru atingerea fiecarui aspect-tinta, deoarece fiecare aspect al tintei generale devine o tinta particulara.

Astfel am spus ca orice biserica ar trebui sa urmareasca sa devina :

,, O biserica reproducatoare formata din ucenici care la rindul lor sa faca ucenici, contextualizata, flexibila, bazata pe rugaciune, orientata spre exterior, cu o viziune mondiala.”

2.1.1. O biserica reproducatoare

Unul din motivele principale pentru care astazi bisericile au o rata foarte scazuta de crestere spirituala si numerica este faptul ca s-a pierdut din vedere ce inseamna in mod real a fi crestin.

Din punct de vedere biblic, un crestin nu este in mod special unul care participa in mod regulat la serviciile bisericii, ci unul care este un ucenic al lui Cristos (F.A.11:26), unul care deci este implicat in mod activ in implinirea intereselor Maestrului sau si care face din aceste interese o tinta majora a vietii sale. Problema pe care o avem astazi este ca bisericile sunt pline de ceea ce eu as numi ,,spectatori profesionisti” sau ,,consumatori de programe religioase”.

Elton Trueblood a spus :

,, Probabil ca cea mai mare tara a bisericii crestine contemporane este faptul ca milioane de presupusi membrii nu sunt implicati in realitate absolut deloc si, ceea ce este mai rau, ca nu vad lucrul acesta ca fiind rau. Imediat ce vedem ca intentia lui Cristos este de a face din Biserica Sa o grupare militanta, intelegem ca starea actuala nu poate sa mai continue. Nu exista absolut nici o sansa de victorie intr-o campanie in care 90% din soldati sunt neinstruiti si neimplicati, dar exact aceasta este situatia in Biserica actuala. Cei mai multi din asa numitii crestini nu realizeaza ca loialitate fata de Cristos inseamna sa iei parte in mod personal la lucrarea Sa, mergind sau stind, dupa cum cere situatia.”[1]

Unul din motivele principale pentru care s-a ajuns la o astfel de situatie este, trebuie s-o spunem, conducerea deficitara a celor ce ar fi trebuit sa realizeze situatia si sa ia masuri organizatorice potrivite pentru ,,a scoate auditoriul din banci si a le da de lucru”. Traditiile deficitare de gindire si organizare, precum si lipsa viziunii, sunt toate probleme care nu pot fi rezolvate decit de cei care conduc bisericile lui Dumnezeu.

Care sunt citeva din obstacolele care stau in calea implicarii ?

1.  Mentalitatea gresita conform careia doar cei din conducerea bisericii trebuie sa fie implicati in slujire (aspect puternic amplificat in bisericile cu pastori platiti). Aceasta poate fi inlaturata prin invatatura din Cuvint care sa arate si sa aduca mereu aminte ca rolul celor ce sunt in fruntea bisericii este in special de echipare a sfintilor pentru slujire (Ef.4:11-12).

2. Obisnuinta este un factor puternic care ne influenteaza comportamentul. Gindul care spune ,,Intotdeauna am facut asa, sau, la noi nu s-a facut niciodata asa !”a fost intotdeauna foarte greu de inlaturat. Dar dupa cum spunea cineva ,,orice invat are dezvat”, aceasta obisnuinta poate fi schimbata prin masuri chibzuite si cu rabdare si consecventa.

3.  Lipsa ,,frontului de lucru” specificat clar. Sunt destui care ar dori sa se implice, dar nu stiu unde, deoarece prin organizarea bisericii ei nu au un loc unde sa se simta utili si eficienti. In general mai toate bisericile pun accent aproape exclusiv pe slujirile publice din cadrul serviciilor comune de inchinare, de aceea cei ce nu au un dar special care sa-i califice pentru acest tip de slujire, lincezesc pe margine, ajungind in cele din urma la convingerea ca de ei nu este neaparata nevoie. Pentru contracararea acestui neajuns, este foarte utila organizarea bisericii pe minibiserici de partasie, unde in grupuri mici fiecare are posibilitatea sa-si descopere darul si sa-l puna in lucru. Organizarea bisericii pe grupuri mici de partasie are nenumarate alte avantaje, asigurind implicarea tuturor membrilor bisericii, intarirea legaturii fratesti, deschidere fata de cei necredinciosi, actiuni evanghelistice si caritabile in grupuri care-si pun in comun darurile spirituale si materiale, mobilitate si dinamicitate crescuta a bisericii, pepiniera pentru viitorii lideri, factor stabilizator pentru familii doarece asigura participarea la slujire a familiei in ansamblul ei ( actualmente, majoritatea slujirilor din biserica ,,divizind” familia din punctde vedere al timpului si sferelor de interes, cu urmari negative complexe pe care nu le analizez acum), etc.

4. Lipsa timpului este un factor obiectiv care trebuie luat in calcul. Dupa revolutie timpul aferent serviciului a crescut in mod considerabil, majoritatea trebuind sa lucreze 10-12 ore pe zi pentru a face fata nevoilor zilnice. In acest context, implicarea in slujire in afara participarii de trei sau patru ori pe saptamina la serviciile bisericii, devine o povara prea grea pentru multi crestini sinceri, sau pentru familiie celor ce totusi o fac. Astfel biserica devine orientata spre sine, toata atentia fiind concentrata pe participarea la serviciile de inchinare comune. Pentru o biserica care doreste sa cresca numeric prin convertiri si nu ,,importuri”, acest lucru este fatal.

Consider ca pentru a contracara acest neajuns este neaparat nevoie a se lua in considerare reducerea numarului de servicii de inchinare comune la cele de duminica, unul din cele din cursul saptaminii fiind inlocuit cu grupe mici de partasie in case.

Sunt perfect constient ca o astfel de masura va fi privita de unii ca nespirituala si realizez ca nu este ceva ce se poate face prea rapid, dar sunt convins ca ar trebui sa constituie o tinta de atins prin o strategie viabila, aplicata cu delicatete, rabdare si intelepciune. Avantajele la nivel de biserica ma fac sa cred ca trebuie sa platim pretul unei astfel de schimbari majore a traditiei, contextul social actual si cel viitor cerind-o.

Nu trebuie sa uitam faptul ca cele discutate pina acum sunt in contextul tintei de a produce ucenici care la rindul lor sa faca ucenici, iar nu de a produce spectatori care vin regulat la serviciile dese ale bisericii. Aceasta presupune lucrul in grupe mici, dupa modelul Domnului Isus in relatie cu ucenicii Sai, iar nu lucrul cu ,,multimile”; model predominant astazi in biserici.

Un alt aspect important pentru incurajarea implicarii si a responsabilizarii, ar fi conceperea unui ,,legamint de membralitate”, prin care fiecare membru sa se angajeze ca va sprijini biserica in slujirea ei dupa darurile si puterea pe care i-a dat-o D-zeu. Acest legamint trebuie sa fie benevol, dar va asigura pe cel ce-l semneaza de ,,drepturile” sale de membru, asigurindu-se astfel echilibrul drepturi-responsabilitati. Inainte de a respinge acest gind in mod rapid si superficial pentru ca emotional ne tulbura, ar trebui sa reflectam asupra faptului ca principiul acesta este recomandat si folosit cu succes in unele biserici, vezi Bill Hull in ,,Pastorul ucenicizator”, pag.261-263, si Rick Warren in ,,Biserica o viziune, o pasiune”, pag.149-156. In aceste lucrari se explica pe larg care sunt avantajele incontestabile ale acestui tip de motivare la dedicare, daca este aplicat cu dragoste, delicatete, discernamint, consecventa, astfel incit nimeni sa nu se simta respins ci incurajat sa se dedice in acest mod angajant.

Grupele mici de studiu si partasie sunt locurile in care putem uceniciza cu succes si in care putem da ocazia fiecaruia sa ucenicizeze la rindul sau pe cineva, in cele trei etape ale procesului de ucenicizare :[2]

1.     ,,Vino si vezi” – in care le spunem de ce sa faca si ce sa faca.

2.     ,,Vino si urmeaza-ma” – in care le aratam cum sa faca si facem impreuna cu ei.

3.     ,,Vino si fii cu mine” – in care ii lasam pe ei s-o faca sub directa supraveghere si indrumare si apoile dam drumul s-o faca singuri.

Sunt destule materiale care trateaza in mod amanuntit acest proces de ucenicizare, de aceea cred ca ceea ce trebuie facut, este sa se ia hotarirea de a ,,construi” o biserica centrata pe ucenicizare si apoi sa se treca la implementarea strategiei descrise in mare in cele de mai sus pentru crearea contextului cel mai favorabil ucenicizarii.

–    VA URMA –

[1] Bill Hull  ,,Pastorul ucenicizator”, pag.13.

[2] Bill Hull  ,,Pastorul ucenicizator”, pag.289.

Aspecte fundamentale ale bisericii 3

1.2. Planificarea

Pina acum am vazut ce este strategia si de ce trebuie sa avem o strategie buna. Dar notiunea de strategie este indisolubil legata de notiunea de planificare. Nu putem avea o strategie viabila pina cind nu suntem gata sa platim pretul cerut pentru planificare. In continuare voi ,,da cuvintul” unui alt specialist in domeniu si anume Bill Lawrence, director executiv al Centrului de Conducere Crestina si profesor de lucrari pastorale al Seminarului din Dallas, numit de Charles Swindoll ,,pastor al pastorilor”:

,, La inceputul lucrarii mele am fost influentat de o biserica care se impotrivea planificarii , fondatorii acestei lucrari provenind din biserici bine organizate, dar fara putere, prinse in strinsoarea de moarte a traditiei. Lucrarea pe care ei o incepusera era marcata de o dinamica spirituala cum nu mai vazusem, asa ca atunci cind ei au spus ca cheia succesului lor era lipsa planificarii am spus ,,amin” si am facut la fel. In cele din urma mi-am dat seama ca cheia puterii lor nu era lipsa planificarii, ci dependenta neclintita de Cristos. Astfel am fost prins in tensiunea dintre suveranitatea lui Dumnezeu si propria-mi responsabilitate ca pastor si mi-am dat seama ca este o tensiune greu de depasit.

Cum traim cu tensiunea dintre planificare si credinta ?

Exista un stress inerent intre planificare si increderea in Dumnezeu, si unii din noi nu au inteles niciodata cind planificarea noastra se pune in calea lui Dumnezeu sau cind ne conduce la voia lui Dumnezeu. Multi argumenteaza ca planificarea este gresita pentru ca incercam sa facem ceea ce doar Dumnezeu poate. Imi pare rau ca odata am crezut acest lucru, deoarece o asemenea gindire m-a costat mult ca pastor. Multe lucruri pe care le-as fi putut face si ar fi trebuit sa le fac au ramas nefacute si am devenit frustrat intr-o lucrare ce era plina de roade si satisfactii…

…Ceea ce trebuie sa facem este sa invatam cum sa planificam in asa fel incit sa nu stam in calea Duhului Sfint…

Unul din motivele pentru care nu am fost receptiv la ideea de planificare este pentru ca nu sunt prin natura mea un planificator. Inclinatia mea naturala este de a cerceta terenul pe parcurs, a lua decizii doar la momentul respectiv, sa ma misc continuu si sa fac lucrurile sa se intimple. Aceasta abordare functioneaza in anumite situatii, dar nu in toate. Nu functioneaza in pastoratie, deoarece nu duce biserica inainte spre cel mai eficient impact al acesteia. Prea multe idei bune se pierd in spatiu deoarece nimeni nu le potriveste, nu le pune o racheta dedesubt si nu le lanseaza spre o tinta. Mai mult rau decit bine se intimpla aunci cind esuam in a planifica. Urmeaza citeva motive pentru care nu planificam.

a. Nu stim incotro mergem

Dintr-un motiv oarecare, nu suntem niciodata siguri incotro mergem. Se pare ca ne indreptam spre o anumita directie si dintr-o data o schimbam pentru alta. Oamenii nu-si dau seama ce se intimpla, comunicarea se intrerupe, cei care ne urmeaza ajung sa mearga in doua sau trei directii in acelasi timp, temperamentele izbucnesc, confuzia domneste, liderii cheie renunta…

b. Nu stim unde ne aflam

Pentru ca nu stim incotro mergem, nu stim niciodata unde suntem. Cum putem sti daca ne mentinem cursul sau daca avem un curs pe care sa fim ? De aceea intentionam sa punem mina pe orice se iveste, fara a mai face o evaluare, din moment ce oricum nu avem standarde dupa care sa ne masuram deciziile.

c. Incepem prea multe si terminam prea putine

Pentru cei mai multi pastori, esecul in planificare inseamna multe lucruri incepute, putine duse la bun sfirsit, vise neimplinite si multe pe care sa dea vina. Adevarata problema este de fapt ca pastorul nu planifica un curs al actiunii pe care toti sa-l vada si sa-l sprijine.

d. Nu ne dedicam

Unul din ,,avantajele” lipsei de planificare este ca nu trebuie sa ne angajam cu nimic fata de nimeni. Multi pastori refuza sa planifice, deoarece planificarea inseamna renuntarea la control, si increderea in altii. Pentru ca ei nu au nici o intentie de a se incredinta in miinile altora, se impotrivesc planificarii, deoarece aceasta inseamna dare de seama si incredere. Bineinteles ca nici unul din noi nu recunoaste acest lucru. Noi doar folosim cuvinte spirituale pentru a ne masca frica.

e. Nu suntem gata sa platim pretul

Alti pastori nu planifica pentru ca nu au disciplina necesara pentru a rezista procesului si a produce rezultatele cerute din moment ce planul a fost trasat. Planificarea este un proces dur in care esti atent la fiecare optiune, decizi in lumina SCOPULUI, VALORILOR, OPORTUNITATILOR SI RESURSELOR, si iti planifici SCOPURILE propuse pe urmatorii 3-5 ani. Este nevoie de timp si efort. Este pretentios si frustrant si multi pastori nu vor sa plateasca pretul, fie sa planifice, fie sa implementeze planul. Si ei isi acopera defectele cu cuvinte spirituale.

f. Noi avem deficiente de caracter

Este uimitor cum problema caracterului  sta la baza rezistentei noastre fata de planificare si delegare.

Atit de mult din ceea ce facem sau nu facem se leaga direct de persoana noastra, de cine suntem, si atit de multe din motivele rasunatoare pentru care nu facem un anumit lucru izvorasc dintr-o motivatie gresita.

Am descoperit ca in echipa mea sunt altii care gindesc strategic mult mai bine decit mine, asa incit a trebuit sa le dau responsabilitati de conducere in acest domeniu, chiar daca organizatoric imi raporteaza mie.

Cistigam respect si atragem oamenii cei mai talentati in echipa noastra atunci cind suntem gata sa recunoastem limitele talentului nostru si defectele din caracterul nostru.

Cind este vorba de limite, ar trebui sa ne straduim sa recrutam lucratori care ne pot completa deficientele, in timp ce ne concentram asupra a ceea ce putem face cel mai bine.

Pentru aceia dintre noi care nu sunt planificatori strategici foarte buni, asta inseamna sa cautam altii care sunt si sa-i lasam sa conduca in acest domeniu.

Ceea ce vreau sa demostrez cu toata aceasta discutie este ca trebuie sa invatam sa traim in tensiunea dintre suveranitatea divina si responsabilitatea umana in toate aspectele vietii noastre, inclusiv in ce priveste planificarea.

Citeva exemple biblice de planificatori ar fi : Moise, Iosua, Neemia, Isus, Pavel.”[1]

Pina acum nu am facut altceva decit sa arat prin gura unor lideri crestini cu experienta superioara multora dintre noi, nevoia stringenta de a avea o tinta clara pentru biserica si o strategie buna pentru atingerea acestei tinte. Am vazut ca fara o planificare serioasa sub calauzirea Duhului Sfint nu este cu putinta sa atingem nivelul maxim al potentialului bisericii si nu putem lucra cu randamentul maxim.

De asemenea am trecut in revista citeva din motivele ascunse care ne-ar putea impiedica sa punem in aplicare aceste principii sanatoase pentru dezvoltarea spirituala a bisericii.

In continuare voi dezvolta fiecare aspect in parte din ceea ce eu consider ca ar trebui sa fie tinta de atins pentru orice biserica care vrea sa-si indeplineasca mandatul dat ei de Dumnezeu, aspecte prezentate pe scurt in introducere.

–         VA URMA –

[1] Bill Lawrence  ,,Pastorirea eficienta”, pag. 185-189.

Aspecte fundamentale ale bisericii 2

CAP. 1     STRATEGIE SI PLANIFICARE 1.1. Strategie Dupa cum s-a observat, am folosit pina acum de citeva ori acest termen, de aceea am considerat absolut necesar de a trata ca pe un subiect aparte aceasta latura de importanta majora in dezvoltarea unei biserici. Ce este de fapt, strategia ? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, precum si pentru a clarifica importanta existentei unei strategii bine gindite, voi apela la autoritatea unor experti in materie, la parerea carora subscriu cu toata inima. Astfel Peter Wagner, profesor la disciplina Cresterea si dezvoltarea bisericii la Fuller School of World Mission, defineste strategia in modul urmator : ,, Strategia este mijlocul sau metoda asupra careia s-a ajuns de acord pentru atingerea unui anumit scop sau tinta.  Strategia … este modul in care lucreaza Trupul lui Cristos, in ascultare de Dumnezeu, in vederea implinirii obiectivelor pe care El le traseaza. Eu sustin ca fiecare crestin foloseste zilnic o strategie de un fel sau altul in incercarea de a implini voia lui Dumnezeu. De asemenea sustin ca s-a demonstrat  ca unele strategii sunt superioare altora si ca vom avea rezultate mai slabe daca nu le examinam pe toate si nu o alegem pe cea mai buna… In primul rind cea mai buna strategie trebuie sa fie biblica (dedusa prin exegeza serioasa), deoarece lucrarea lui Dumnezeu trebuie facuta asa cum o vrea Dumnezeu. In al doilea rind, ea trebuie sa fie eficienta . De vreme ce personalul, banii si timpul nostru sunt limitate, mai devreme sau mai tirziu trebuie sa decidem care sunt prioritatile in functie de care vom folosi toate acestea. Nu putem face tot ceea ce am vrea, de aceea pentru a fi eficienti, trebuie sa facem ceea ce va duce cel mai bine la indeplinirea obiectivului lui Dumnezeu. In al treilea rind, strategia trebuie sa fie relevanta. Misiunea este un teren de lucru care avanseaza atit de rapid incit strategia care a fost utila cu cinci ani in urma s-ar putea foarte bine ca astazi sa fie invechita. Ea trebuie sa fie mereu innoita si actualizata.”[1] Cu riscul de a deveni obositor voi mai reproduce parerea altor doi experti in materie pentru a sublinia intr-un mod convingator pentru oricine este deschis, importanta existentei unei strategii ,,bune” in viziunea bisericii. Astfel voi rezuma parerea lui Edward R. Dayton, consultant managerial pentru agentiile de misiune, care a lucrat 25 de ani cu World Vision International, iar mai recent a lucrat ca vicepresedinte al Mission and Evangelism si director fondator al World Vision’s Mission Advanced Research and Comunications si a lui David A. Fraser, presedintele Departamentului de Studii Biblice si Teologice care ocupa si postul de profesor asociat la Catedra de sociologie de la Eastern College din Wayne, Pennsylvania. Anterior el a lucrat ca profesor la Columbia Bible College, Carolina de Sud. ,,Astfel ei spun ca strategia este o abordare generala, un plan sau o modalitate generala de a descrie cum trebuie sa procedam pentru a ne atinge scopul sau a rezolva problema pe care o avem… Strategia cauta o gama de ,,metode si mijloace” posibile, precum si diferite actiuni sau ,,operatiuni” care sa duca cel mai bine la realizarea unui scop sau obiectiv. Ea cauta spre un timp si un loc in care lucrurile vorfi altfel decit cum sunt acum. De ce este nevoie de o strategie ? Cei doi considera ca pe noi ca si crestini, strategia ne obliga sa cautam sa cunoastem gindul si voia lui Dumnezeu. Strategia este o incercare de a anticipa ce doreste Dumnezeu sa faca in viitor. Ea este o ,,marturisire de credinta” despre ceea ce credem noi ca va fi viitorul si despre ceea ce putem face pentru ca el sa devina o realitate prezenta. De asemenea strategia faciliteaza comunicarea cu alti crestini pentru ca ei sa poata sti unde credem noi ca ar trebui sa ne concentram eforturile. Astfel ea ne da un simt general al directiei si ne ajuta la realizarea coeziunii. Pentru ca ea ne spune noua si altora ce vom dori sa facem, ea le spune altora ce am decis sa nu facem. Tipuri de strategii Datorita actualitatii problemelor abordate voi reproduce in intregime acest subcapitol. Exista diferite abordari ale strategiilor… Unele se bazeaza pe succesul din trecut. Adica un anumit mod de a face lucrurile a dat rezultate atit de bune in trecut, incit modelul a devenit o strategie de solutionare standard. Se presupune ca respectivele strategii sunt universal valabile, putindu-se aplica oricui, oriunde si oricind. Sustinatorii acestor tipuri de strategii le folosesc in toata lumea cu mici modificari cosmetice. Problema pe care o ridica aceste strategii, este ca ele presupun (in mod fals) ca toti oamenii de pretutindeni sunt la fel. Ele nu considera ca diferentele culturale si sociale au un rol important in ( elaborarea) strategiei… Alte strategii decurg din ideea ca Duhul Sfint va asigura calauzirea atotputernica necesara, in momentul actiunii. Strategiile de tipul calauzirii pe cale presupun (in mod fals) ca parteneriatul dintre crestin si lucrarea lui Dumnezeu nu necesita o planificare umana. De fapt planificarea este uneori vazuta ca operind impotriva Duhului Sfint. Efectul net sau util al acestei abordari se doreste a fi eliminarea esecului. Tot ce se intimpla este responsabilitata lui Dumnezeu. Tot ce se intimpla este voia lui Dumnezeu. Problema este ca atunci cind mai multi crestini apeleaza la strategia calauzirii pe cale, ei se pot afla unii in calea altora. In spatele aceastei abordari se ascunde convingerea ca adevarata spiritualitate elimina nevoia prevederii si planificarii umane. Noi propunem strategia abordarii solutiei unice. Ca si abordarea solutiei standard, ea recunoaste ca noi invatam din modul in care Dumnezeu i-a calauzit pe oamenii Sai in trecut. Sursa reala a succeselor este Duhul Sfint. Noi putem si trebuie sa invatam cit mai mult despre ceea ce a facut Dumnezeu si sa folosim acest lucru acolo unde intr-adevar se poate aplica. Dar aceasta abordare sustine ca diferentele dintre situatiile si culturile diferitelor grupuri de oameni, sunt deasemenea importante. Oamenii si cultura nu sunt niste masinarii standard care nu se pot schimba. Noi nu putem pur si simplu intr-un anumit context, sa folosim o anumita strategie…care a dat roade intr-un alt context, asteptind sa obtinem aceleasi rezultate. Strategiile trebuie sa fie tot atit de unice ca si oamenilor carora li se aplica. Ele trebuie sa fie deschise la o noua cunoastere si o noua dezvoltare si nu pot fi rigid standardizate. Astfel, metoda solutiei unice inglobeaza aspecte ce se regasesc si in strategia standard, dar si aspecte ce se regasesc in strategia calauzirii pe cale, deoarece recunoaste ca Dumnezeu are mereu si alte surprize pentru noi. Deci aceasta abordare a solutiei unice cauta sa evite ceea ce noi intelgem ca fiind doua extreme in abordarea strategiei de catre unii crestini. Pe de o parte abordarea solutiei standard presupune ca avem nevoie doar de o singura strategie de baza, ca Dumnezeu a revelat tiparul universal odata pentru totdeauna, ca succesul este ,,in plan”. Pe de alta parte, abordarea calauzirii pe cale se dovedeste a fi o anti-strategie deghizata intr-un portret rigid al Duhului Sfint, care Isi manifesta calauzirea doar cind fiintele umane fac cit mai putin. Abordarea solutiei unice sustine ca Dumnezeu ne-a dat scopurile si obiectivele universale, precum si calauzirea cu privire la motivul pentru care trebuie sa facem evanghelizare si ce inseamna aceasta. Insa cum, cind, unde si multe alte elemente sunt tot atit de variabile ca si culturile si grupurile sociale la care Dumnezeu ne trimite… Nu vrem sa spunem ca noi nu folosim experienta trecutului, ci mai degraba ca noi combinam experienta din trecut cu ceea ce ne sta in fata.”[2] – VA URMA – [1] Dr. Jonathan Lewis ,,O introducere in misiunea crestina mondiala contemporana”, vol.2, pag.6. [2] Dr. Jonathan Lewis  ,,O introducere in misiunea crestina mondiala contemporana”, vol.2, pag.7-9.

Aspecte fundamentale ale bisericii 1

Prin anul 2005, cand m-am transferat la Biserica Efraim, am lucrat la un material care sa cuprinda cateva aspecte fundamentale ale oricarei biserici. Zilele acestea am dat peste el din intamplare si m-am gandit sa-l impartasesc cu voi in speranta ca poate fi de folos. Nu este o abordare exhaustiva, dar poate deschide perspective noi conducatorilor de biserici ce se confrunta cu greutatea implinirii mandatului ce le-a fost incredintat.
INTRODUCERE

Atunci cind este vorba de  vorba de viziunea Bisericii este destul de dificil de sintetizat ideile, deoarece  viziunea trebuie sa tina cont de multiplele aspecte care pot influenta mersul unei biserici. De aceea imi cer scuze daca nu voi reusi sa fiu destul de unitar in prezentarea mea.

Pentru inceput voi prezenta ceea ce eu cred ca ar trebui sa fie tinta oricarei biserici si anume aceea de a deveni :

,, O biserica reproducatoare ( formata din ucenici care fac ucenici),contextualizata, flexibila,bazata pe rugaciune, orientata spre exterior, cu o viziune mondiala.”

Biserica reproducatoare

Prin aceasta inteleg o biserica care nu-si ,,incurajeaza” membrii sa devina spectatori profesionisti, ci care isi orienteaza strategia in asa fel incit majoritatea membrilor sai sa fie ucenici activi in stare sa formeze alti ucenici activi.

Contextualizata

Prin acest termen atrag atentia asupra faptului ca orice biserica functioneaza intr-un anumit context cultural, iar daca vrea sa fie eficienta in indeplinirea mandatului incredintat ei de Domnul Isus, atunci trebuie sa tina seama de acesta in demersurile pe care le face pentru a atinge pe cei din jurul ei cu Evanghelia. Adica ea trebuie sa se contextualizeze, fara a incalca principiile biblice dovedite in urma unei exegeze serioase a textelor, dar libera de a trece peste traditiile nebiblice mostenite, atunci cind acestea devin o frina in calea dezvoltarii ei.

Flexibila

Acest termen este in directa legatura cu cel de mai sus, deoarece cultura nu este statica in timp ci ea se transforma continuu, de aceea biserica trebuie sa tina cont in permanenta de aceasta schimbare, sa fie in stare sa o inteleaga si se adreseze pe ,,limba” ei. Aceasta inseamna ca ea se mentine flexibila, necanonizind anumite ,,forme” de exprimare cultica, pastrindu-si astfel libertatea ,,formala” de expresie (in sens biblic, bineinteles).

Bazata pe rugaciune

Prin acesta recunoastem ca factorul de baza in ,,succesul” unei biserici este puterea lui Dumnezeu, de aceea trebuiesc dezvoltate strategii de dezvoltare a ,,factorului rugaciune”.

Orientata spre exterior

Deoarece astazi cele mai multe biserici traiesc pentru ele insale, este absolut necesar de a implementa o viziune orientata spre exterior, ceea ce ar insemna trezirea lor la constienta responsabilitati ce le revine in urma Marii Trimiteri. Bineinteles ca si aici se impun dezvoltarea unor strategii speciale, pentru a invata si aplica diferite metode de evanghelizare personale si colective.

Cu viziune mondiala

Desi s-ar putea sa stirneasca zimbete, totusi lucrul este perfect realizabil prin aplicarea unor strategii specifice. Orice biserica trebuie sa fie ajutata sa iasa din cercul preocuparilor centrate aproape exclusiv pe ea insasi si sa ,,simta” ca ea este o parte din Marele Trup Mondial al lui Hristos. Asta presupune ca va invata sa se ,,implice” in anumite probleme care trec de granita tarii  si de ce nu, sa devina o biserica care trimite sau sprijina misionari (rugaciune, financiar, etc.).

Aceasta ar fi pe scurt tinta spre care cred eu ca ar trebui sa se indrepte biserica pentru a-si indeplini scopul creerii ei de Cel din care sunt toate lucrurile.

Orice biserica ar trebui sa se dezvolte pe cel putin trei directii :

1.                    Spre Dumnezeu – implica factorul inchinare, deoarece Tatal cauta inchinatori adevarati.

2.                    Spre ea insasi – implica factorul edificare (zidirea credinciosilor), deoarece biserica are nevoie de membrii maturi spiritual.

3.                    Spre exterior – implica factorul evanghelizare, deoarece biserica trebuie sa creasca si numeric, implicindu-se in salvarea celor din afara.

Bineinteles ca cele trei directii de dezvoltare sunt interdependente, conditionindu-se reciproc, de aceea trebuie urmarite simultan, pentru a asigura o dezvoltare spirituala armonioasa a bisericii.

–  VA URMA –

Cum ma feresc de scandal?

John MacArthur: Cum ma feresc de scandal!

TT: Q – Cum reuseste un slujitor aflat intr-o pozitie sus pusa sa se fereasca de scandal si distrugere intr-o cultura atat de egoista? Ce metode de protectie aveti pregatite pentru a-i ajuta si pe alti slujitori?

JM: A – Cheia pentru a evita scandalul este integritatea. Daca traiesti integru si cu o constiinta curata, nu trebuie sa te ingrijorezi de un potential scandal – pentru ca nu exista niciun schelet ascuns in dulapul tau. Esti fara repros inaintea celorlalti cand esti fara vina inaintea Domnului.

Oricat de importanta ar fi o reputatie buna in comunitate, este mult mai important sa iti pazesti caracterul. Cel mai important camp de batalie in lupta pentru integritate este propria ta minte. Acolo poti castiga totul sau poti pierde totul. Si daca pierzi acolo, ti-ai ruinat deja caracterul. Este doar o chestiune de timp pana cand si reputatia ta este stricata, pentru ca un pom rau nu poate aduce roade bune.

Simplu spus, daca tu te ingrijesti de lupta interioara, Dumnezeu se va ingriji de reputatia ta din comunitate.

Desi este, cu siguranta de ajutor sa ceri sfatul oamenilor sfinti (batranii bisericii, membrii familiei, etc), este cu mult mai de ajutor sa iti reamintesti realitatatile faptului ca vei da socoteala inaintea lui Dumnezeu si a judecatii viitoare. Poti sa fii inconjurat de multi oameni carora sa le dai socoteala. Dar, daca pierzi batalia raspunderii inaintea lui Dumnezeu, din inima ta, nu vei castiga nici in exterior. Adevarata batalie se da in constiinta si in inima ta.

gtgospel.wordpress.com

Manifestul Tanarului Crestin

Tineretea este, prin excelenta, o perioada a intrebarilor, a indoielilor, a temerilor. Daca Dumnezeu ne-ar fi creat cu o minte plina de raspunsuri, ne-am fi nascut batrani, ca in faimosul caz cinematografic al lui Benjamin Button. Dar nu, ne nastem cu mintea imaculata, alba ca o foaie de hartie, si primii pasi ii facem nascand, la randul nostru, intrebari. Pentru aceasta avem langa noi, sau ar trebui sa avem, parinti care se ne dea raspunsurile, prompt, pertinent si eficient. O tinerete tulburata de neraspunsuri este un dezastru, asa cum s-a vazut in milioane de cazuri. Din acest motiv, dupa ce am ajuns la o varsta la care intrebarile se impletesc cu impulsurile hormonale, raspunsurile trebuie sa vina de la oamenii intelepti, maturi, care au dovedit, in si prin viata lor, ca pot fi parinti (indrumatori) spirituali. De la oamenii coerenti, care au stiut sa zideasca un paravan impenetrabil in fata ispitelor, care inteleg mecanismul acestora si au dezvoltat mijloace suficient de puternice pentru a le respinge.

Traim in epoca unui festin idolatru. Suntem bombardati din toate partile, coplesitor, de ispite care tintesc exact intrebarile cu care ne trezim si pe care le ducem in buzunare, zi de zi. Alcoolul, drogurile, pornografia, misticismul de mana a doua, sunt tot atatea lumi in care ne putem refugia pentru a ne uita intrebarile. Practic, invitatia de a adera la ele este omniprezenta. Granita care desparte moralitatea de imoralitate a devenit astazi mai subtire decat o foaie de hartie. Ne trezim uneori dincolo de gardul Imparatiei, si asta se intampla pentru ca suntem lipsiti de raspunsuri prompte, pertinente si eficiente.

Cine suntem? Care este scopul vietii noastre? De ce suntem creati cu o dimensiune sexuala care ne arde pe dinauntru? De ce suntem invitati sa gustam din mizeria acestei lumi? De ce avem nevoie de relatii puternice pentru a respinge aceasta invitatie? Cum trebuie sa arate aceste relatii? Sunt intrebari la care doar oamenii cu viziune, oamenii inzestrati cu capacitatea de a vedea lumea in ansamblu, de pe varful muntelui, pot raspunde.

Suntem tineri si exuberanti. Suntem insetati dupa marile concepte. Ne intereseaza omul si Dumnezeu. De aceea avem nevoie de un sistem de gandire, coerent si aplicativ, care sa circule in noi precum sangele. Suntem in perioada cresterii. Avem nevoie de hrana consistenta, avem nevoie de provocari pentru minte, astfel incat nevoia raspunsurilor sa ne domine viata. Iar aparitia lor sa ne dea odihna, precum dau odihna trupului mineralele hranitoare care circula in sange. Avem nevoie de invatatura aseptica, suculenta, delicioasa, care sa ne creasca pofta pentru adevar.

Avem nevoie de oameni inzestrati cu un impecabil simt didactic, care sa stie sa lege si sa dezlege inaintea noastra un sistem, care sa ne ofere perspective tridimensionale asupra unei probleme (la fel ca in cubism), care sa ne faca sa intelegem consecintele faptelor noastre (sahisti performanti in viata), anticipandu-le si descriindu-le cu asupra de masura. Nu avem nevoie de haos. Suntem deja in el. Avem nevoie de maini precise, ne-tremuratoare, care sa ne extraga din haos, fara a ne rani.

Daca societatea L-a ucis pe Dumnezeu, Biserica trebuie sa-L invie, de milioane de ori, de cate ori inima unui tanar bate pentru o intrebare. Avem nevoie de Biserica. Pentru aceasta, e nevoie sa fim intrebati despre intrebarile noastre de catre Biserica, sa fim intrebati despre raspunsurile noastre de catre Biserica. Ni se pare anormal ca oamenii care ne vorbesc de la amvon sa o faca fara a avea ca punct de reper problemele noastre. Nu ne place sa fim ignorati, pentru ca tineretea, epuizata de neraspunsuri, se transforma in rebeliune, iar trupurile noastre devin campuri de razboi intre ceea ce gandim si ceea ce simtim. Avem nevoie, deci, de performanta. Performanta este singura capabila a anula sentimentul de rusine, iar atunci cand intelegem ca credinta este de fapt performanta, inspiram oamenii din jur si ii facem sa spuna, precum curva Rahav: „Stiu ca Domnul v-a dat tara aceasta, caci ne-a apucat groaza de voi, si toti locuitorii tarii tremura inaintea voastra. Fiindca am auzit cum, la iesirea voastra din Egipt, Domnul a secat inaintea voastra apele Marii Rosii si am auzit ce ati facut celor doi imparati ai amoritilor dincolo de Iordan, lui Sihon si Og, pe care i-ati nimicit cu desavarsire. De cand am auzit lucrul acesta, ni s-a taiat inima si toti ne-am pierdut nadejdea inaintea voastra; caci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus in ceruri si jos pe pamant.”

Avem nevoie de Dumnezeu. Intelegem ca El ne poate semnifica, El este sensul vietii noastre, El este raspunsul, in completitudinea lui (deductiv, deci). Avem nevoie de o relatie cu Semnificatul nostru, pentru a deveni semnificanti intre cei din jur, avem nevoie de Sensul nostru, pentru a deveni curenti influenti intre cei din jur, avem nevoie de Raspunsul nostru, pentru a deveni raspunsurile intrebarilor celor din jur. Si, mai ales, invers, avem nevoie de Raspuns, pentru ca viata noastra sa aiba un Sens, avem nevoie de Sens, pentru ca viata noastra sa aiba o Semnificatie.

Tineretea nu este o gluma. Tineretea este prima linie a celui mai cumplit razboi din univers: cel dintre Dumnezeu si Satana. Cand tinerii sunt ignorati, Dumnezeu pierde. Inevitabil!

Scris de Daniel Muresan

preluat de pe site-ul http://irisologie.wordpress.com/2013/02/25/manifestul-tanarului-crestin/

Liderul Crestin intr-o era digitala (engleza)

This is an excellent article written by Albert Mohler for those who are interested in leadership (especially church leadership). I recommend it wholeheartedly.

http://www.albertmohler.com/2013/02/26/the-christian-leader-in-the-digital-age/

****************************************************************

The Digital Age is upon us. In the span of less than three decades, we have redefined the way humans communicate, entertain, inform, research, create, and connect – and what we know now is only a hint of what is to come. But the greatest concern of the church is not a technological imperative, but a Gospel imperative.

The digital world did not exist a generation ago, and now it is a fundamental fact of life. The world spawned by the personal computer, the Internet, social media, and the smart phone now constitutes the greatest arena of public discussion and debate the world has ever known.

Leaders who talk about the real world as opposed to the digital world are making a mistake, a category error. While we are right to prioritize real face-to-face conversations and to find comfort and grounding in stable authorities like the printed book, the digital world is itself a real world, just real in a different way.

Real communication is happening in the digital world, on the Web, and on the smart phone in your pocket. Real information is being shared and globally disseminated, faster than ever before. Real conversations are taking place, through voice, words and images, connecting people and conversations all over the world.

If the leader is not leading in the digital world, his leadership is, by definition, limited to those who also ignore or neglect that world, and that population is shrinking every minute. The clock is ticking.

Peril and Promise in the Digital Kingdom

The digital world is driven by its entrepreneurial and ideological pioneers and cheerleaders, and they are a multitude. The numbers are staggering. The World Wide Web is, for all practical purposes, less than twenty years old. It now reaches every continent and country, linking over 2 billion people.

There are now 5.9 billion cellular subscribers, and that means 87% of the world’s population. Cell phones, originally the toys of the very rich and powerful, are now more popular than landline phones in the poorest regions of the globe. The telephone pole will soon be an antique.

The blogosphere was unknown to humankind until the last fifteen years, but just one blogging platform (WordPress) logs over 300 million users each month, who blog more than 2.5 billion pages. The world now turns to Google before even thinking of reaching for a dictionary or encyclopedia. Most Americans under age 30 cannot imagine a time when you had to go to a brick and mortar library for information.

The central fixture of social media (for now), Facebook, was launched in February of 2004, and now links more than 900 million users worldwide. Twitter, the micro-blogging sensation was launched in May of 2006 and boasts 140 million users who post 340 million tweets each day. Even more amazing is the fact that more than 1.6 billion search queries are performed on Twitter each day. For many Americans, Twitter represents the leading edge of news and communication.

The digital kingdom is massive and transformative. Older media are migrating to the Web, even as social media increasingly supplant voice technologies. Smart phones are actually small computers, used occasionally for voice calls.

The digital world is the wild west of information sharing and conversation. Just about everything can be found on the Internet, usually within a couple of mouse clicks. This includes everything from preaching to pornography, with politics and entertainment added to the mix.

The Internet and digital technologies connect people, and disconnect them. So much information and entertainment is available so instantly that it seems that the entire globe is developing an attention deficit problem. At the same time, these technologies have led to the greatest democratization of communications since the advent of spoken language. Christians can take the Gospel into China, leaping over the “Great Firewall,” as many Chinese citizens refer to the efforts of their government to keep information out. North Korea struggles to isolate its people from the outside world, but cell phones (from Egypt!) are increasingly common, though illegal.

But the Internet has also disrupted the stable hierarchies of the old information age. A teenager with a computer can put out a blog that looks more authoritative than the blog written by the CEO of a Fortune 500 corporation – and perhaps read by more people as well. Most of what appears on the Internet is unedited, and much of it is unhelpful. Some is even worse.

And yet, if you are not present on the Internet, you simply do not exist, as far as anyone under 30 is concerned. These “digital natives” rarely receive and even more rarely write letters. They know nothing but instant information, and studies indicate that they multitask by instinct, utilizing several digital devices at once, often even when sitting in a classroom.

The digital world is huge and complicated and explosive. It contains wonders and horrors and everything in between. And it is one of the most important arenas of leadership our generation will ever experience. If you are satisfied to lead from the past, stay out of the digital world. If you want to influence the future, brace yourself and get in the fast lane.

Developing an Internet Presence

By now, just about every church, corporation, business, school, or organization has a presence on the Internet. If not, realize that you just do not exist, so far as untold millions of people are concerned.

If you are a leader, you are responsible to see that your organization’s Internet presence is useful, attractive, inviting, and well designed. If you need help, get help. The first impression on the Web is often the only impression you will make, so make it count.

Content is king. People come to your Web site because they are looking for information. Make sure they can find it, and make certain it is worth finding. Your Web presence advertises to the world who you are, what your organization is all about, and the seriousness of your commitment to that mission. The information on your site must be up to date, regularly updated, and worthy of attention. If your Internet presence looks stale, visitors will assume that your organization is stale as well.

As a leader, consider establishing your own Internet presence as a part of your organization’s Internet site. If this seems self-aggrandizing, just recognize that this comes with the territory when you are a leader. Visitors want to know what you think, how you communicate your organization’s mission, and whether you inspire trust.

You have a message to communicate, and there is absolutely no virtue in failing to communicate that message. Make it serve the mission of your organization and drive visitors into its Web pages. Offer good content, and visitors will come back again. Let it grow old, and they will go elsewhere. This means a loss for your organization and its mission. Never forget that.

Make certain that visitors can find you and your organization. If search engines do not know you exist, only those who already know your Internet address can find you. That is not a growth strategy.

The Gospel Imperative in the Digital Age

The church is assigned the task of sharing the Gospel, taking the message of Christ to the world, making disciples of all the nations. Christians have been about this task for more than 2,000 years, and we are now witnessing a resurgence in Great Commission vision and vigor in a new generation of Gospel Christians.

Just as the Gutenberg Revolution granted the generation of the Reformation unprecedented new opportunities to communicate their message, the Digital Revolution presents today’s believers with tools, platforms, and opportunities that previous generations of Christians could not have imagined.

Christians – and Christian leaders in particular – should be taking advantage of blogs, social media, and every available platform for communicating our message. We should be exercising stewardship in new opportunities to learn, teach, and study online, recognizing that no generation before us had such rich opportunities.

At the same time, the Christian leader must be aware of the dangers and seductions of the digital world, knowing that every new technology can be used for both good and evil.

But our imperative to fulfill Christian leadership in the digital world is not technological. We should not use this technology simply because it is there. Our driving motivation must be a Gospel imperative – to see the Gospel of Jesus Christ, the full wealth of Christian conviction, and the comprehensive reach of the Christian worldview set before a sinful world. In other words, the Christian imperative in the digital domain comes down to this – sharing the light in a world of darkness.

Infiintarea unui Departament Social!

Cu ajutorul Domnului am reusit sa infiintam un nou departament. Ne intereseaza restaurarea holistica a omului de aceea am hotarat sa dam libertatea oricarui crestin (membru sau prieten al bisericii Efraim) de a se implica in acest departament.

Cum am putea straluci mai bine, daca nu implinind Scriptura care zice sa cautam pe orfani si pe vaduve, sa avem grija de cel sarman si de cel lipsit?

Iata cum puteti ajuta:

Articole ce pot fi aduse la biserica:

1.) articole vestimentare:

-haine, incaltaminte

2.) articole de uz casnic:

-vesela, tacamuri, pahare, cani, oale, cratite

3.) articole de menaj

-detergent, sapun de rufe, burete de baie, balsam de rufe, lavete

solutie de geamuri, detergent de vase

4.) articole de casa:

-perdele, prosoape, paturi, lenjerii de pat, umerase

5.) produse alimentare:

-faina, zahar, orez, fidea, sare, conserve, muraturi, compot,
ulei, otet, bulion
6.) donatii financiare

****Persoana de Contact: Veronica Popovici (0765803604)

Pilda locomotivei

O locomotiva cu aburi stationa in gara pufaind usor. Puteai trece pe langa ea si sa nu ti se para nimic neobisnuit. Dar daca ai fi avut urechi de auzit, ai fi distins un murmur de voci manioase ce parea sa iasa chiar din ea, sau poate din jurul ei… nu stiu sigur.

O voce pufaia din greu spunand:  „ Daca nu as fi eu, locomotiva nu s-a putea misca din loc, deoarece eu focul din cazan sunt cel care da putere de miscare!”

O multime de voci scrasneau ca rapuns la focul din cazan: „ Degeaba ai arde tu  de zor si ai incinge aburul, caci fara noi rotitele, manivelele si pistoanele motorului, toata puterea ta nu ar face decat sa rasune sirena, in timp ce locomotiva ar ramane nemiscata!”

O voce grava si inceata vibra adanc: „ Cu toata trufa focului si cu toata miscarea voastra rotitelor, daca nu as fi eu, sina caii ferate, locomotiva ar fi total inutila. Eu asigur drumul si arat directia… doar daca ramane pe mine, locomotiva se poate misca!”

Cearta ar fi continuat la nesfarsit, daca locomotiva nu ar fi intervenit: „ Nu va mai certati degeaba. Fiecare din voi are rolul lui si nici unul nu poate lipsi pentru ca eu sa-mi implinesc menirea. Voi sunteti atat de diferiti, tocmai pentru a va completa si a lucra impreuna. Doar unirea eforturilor voastre, ma face utila si ma propulseaza la drum.”

Sunt convins ca nu ai auzit niciodata o astfel de conversatie, asta in caz ca ai stat vreodata prin apropierea unei locomotive cu aburi.

Dar daca folosim bagheta magica a imaginatiei si in loc de locomotiva vedem biserica?

In loc de focul din cazan (sau de sub cazan) vedem oamenii de rugaciune, cei care striga dupa trezire, dupa ungere, dupa umplere cu Duhul Sfant?

In loc de mecananismul motorului, vedem organizarea bisericii, cea care asigura coerenta si ordine activitatilor acesteia?

Si in loc de sinele caii ferate, vedem conducerea vizionara, cea care da directie?

Nu-i asa, ca acum devenim constienti ca am auzit foarte des vocile care se cearta? Din pacate la fel ca in pilda de mai sus, membrii bisericii si chiar liderii acesteia par a nu pricepe cum functioneaza toate acestea impreuna. De prea multe ori, cele trei aspecte sunt puse in contradictie unele cu altele, intr-o gandire de tipul „ori-ori”. Pilda acesta ne ajuta sa lepadam o astfel de mentalitate puerila, periculoasa si total nebiblica, si sa adoptam o mentalitate de tipul „si-si”.

Ravna fara pricepere, viziunea limitata si dezechilibrata a facut prea mult rau bisericii pentru a mai avea drept de exprimare. Dupa cum functionarea eficienta a locomotivei depinde de toate cele trei aspecte, la fel inaintarea bisericii depinde de toate cele trei aspecte: lucrarea Duhului Sfant, organizarea si infrastructura, precum si conducerea vizionara.

Daca priviti atent in jurul vostru nu se poate sa nu remarcati gandirea dezechilibrata care pare domina pe cei mai multi. Astfel, promotorii trezirilor spirituale si ai lucrarii Duhului Sfant, accentueaza rolul rugaciunii si a pocaintei, a sfinteniei si a rededicarii spirituale, ceea ce este absolut necesar… dar ei critica vehement organizarea, strategia si conducerea vizionara, crezand ca una o exclude pe cealalta. Liderii mai tehnici, accentueaza nevoia de organizare, de creare a unei infrastructuri eficiente, dar neglijeaza sau  chiar se tem de o intensificare a vietii de rugaciune, de razboiul spiritual sau de neprevazutul pe care Duhul Sfant il poate aduce intr-un sistem „prea bine” pus la punct. In acelasi mod, liderii vizionari alearga spre noi tinte de atins, in timp ce uita sa structureze biserica astfel incat ceea ce au cladit inainte sa nu se darame.

Pilda locomotivei este o chemare la o gandire echilibrata si biblica, o gandire care inglobeaza in mod armonios rugaciunea plina de putere cu organizarea eficienta si cu directia vizionara.

Astfel, leadershipul (conducerea), managementul (organizarea), si rugaciunea fierbinte sunt parte din aceeasi realitate biblica. Cine nu crede, sa citeasca prin acesti ochelari cartea Numeri si va vedea cum centralitatea lui Dumnezeu, se impaca cu organizarea de tip militar precum si cu conducerea vizionara inspirata de Duhul Sfant. Iar daca aceste argumente sunt prea sofisticate, atunci sa se privesca in oglinda si sa se intrebe de ce nu arata precum o pictura de Picasso. De ce organismul sau este atat de armonios ORGANIZAT, si totusi este plin de VIATA si PUTERE? Iar Biserica este Trupul lui Hristos, adica un organism, care bineinteles ca este si organizat, este plin de sisteme bine puse la punct Creator, ceea ce asigura functionalitatea, puterea si viziunea.

Dragul meu, daca din intamplare treci prin gara pe langa vreo locomotiva cu aburi si mai auzi astfel de discutii copilaresti si lipsite de pricepere, te rog sa intervii cu blandete si sa aplanezi conflictul explicand cum toate lucreaza impreuna spre binele intregului, a locomotivei… a Bisericii.

Doamne ajuta!!!

Sfarsind bine lucrarea 5 – Partea II

Caracteristica 5: Lasa in urma o mostenire ca urmare a contributiei tale finale.

Iata cateva dintre mostenirile lasate in urma de liderii care au sfarsit cu bine lucrarea:

Categorie

Explicatie

Sfant

o viata model pe care ceilalti doresc sa o urmeze

Exemple de urmat

un model de slujire pe care ceilalti doresc sa-l urmeze

Mentor

slujire personala vasta; rezultatul final -vieti schimbate

Orator public/predicator

slujire publica vasta; rezultatul final –vieti schimbate

Pioneri

incep lucrari noi pentru Dumnezeu; rezultatul final sunt biserici noi, miscari noi, lucrari noi pentru Dumnezeu

Intreprinzatori

cei care corecteaza greselile, rezultatul final –institutii, societati schimbate etc. ce reflecta dreptatea, corectitudinea etc.

Creativi

cei care introduc metode noi de a face lucrurile; rezultatul final –orice ar fi creat – devine un model de a face lucrurile in mod diferit

Fondator

o categorie speciala de pionier care incepe o noua organizatie crestina; rezultatul final -organizatia

Consolidatori

cei care pot lucra in biserici, miscari sau alte organizatii pentru a le imbunatati/perfectiona si a le mentine vii si consecvente; rezultatul final – organizatia revitalizata si eficienta

Cercetatori

cei care descopera de ce lucrurile se intampla asa cum se intampla in lucrarea crestina; rezultatul final –intelegerea dinamicii lucrurilor care sa-i ajute pe altii in lucrarea/slujirea crestina

Scriitori

cei care pot articula idei in scriere pentru a-i ajuta pe altii in lucrarea crestina; rezultatul final- scrierea rezultata

Promotori (initiatori)

cei care pot motiva pe altii si-i inspira sa foloseasca ideatia, sa se alature miscarilor etc.; rezultatul final –oameni care se angajeaza la noi lucrari

Este foarte important ce vom lasa ca mostenire celor ce vin dupa noi. Daniel lasa in urma sa ca si contributie urmatoarele: sfant, mentor, scriitor. Contributia finala a lui Pavel: sfant, mentor, pionier, intreprinzator, scriitor, promotor.

Caracteristica 6: Traieste constient de destinul tau (chemarea ta) si fa tot posibilul sa-l implinesti.

Sentimentul destinului, al chemarii divine este acea convingere interioara izvorata dintr-o experienta sau mai multe, din care intelegi foarte clar care este dorinta lui Dumnezeu pentru tine, fiind constient de mana Domnului care este peste tine dandu-ti o trimitere speciala. Liderul este deschis ca de-a lungul anilor lui, Dumnezeu sa-l calauzeasca in indeplinirea scopurilor Sale care sunt legate de chemarea divina. Ganditi-va la oameni a caror chemare, destin au impactat istoria omenirii. Iata cateva exemple din Biblie: visele lui Iosif privind salvarea unei natiuni, Moise chemat sa elibereze poporul Domnului, Pavel care primeste viziunea de la Domnul pentru a merge si predica Evanghelia la neevrei. Este important sa ramanem credinciosi chemarii incredintate de Dumnezeu si sa ne traim viata si slujirea din aceasta perspectiva.

Concluzie

Dumnezeu a ales sa ne incredinteze o slujire foarte inalta, care aduce cu sine mari responsabilitati. Suntem constienti de faptul ca nu inceputul slujirii este cel mai important, ci felul in care ne sfarsim alergarea, mostenirea pe care o lasam in urma. Pornind de la rezultatele studiilor de caz facute de Robert Clinton, si anume ca doua treimi din lideri sfarsesc rau, se impune sa gasim mijloacele potrivite care sa ne asigure ca niciuna din barierele mentionate mai sus nu sunt de netrecut de fiecare dintre liderii de astazi. Sunt cativa factori care sporesc posibilitatea de a sfarsi cu bine slujirea. In primul rand este important sa avem perspectiva de viata cu privire la slujire. Apoi este important sa ne asiguram ca avem parte de reinnoire spirituala in viata noastra. Disciplina spirituala ne este de mare folos pentru a continua cu bine lucrarea incredintata de Dumnezeu. Racordarea la un sistem in care sa invatam continuu ne asigura o slujire lipsita de riscul plafonarii. In cele din urma va trebui sa ne asiguram ca avem o constelatie de mentori in viata noastra care ne vor ajuta sa ne formam continuu.

” Nu stiti ca ceice alearga in locul de alergare, toti alearga, dar numai unul capata premiul? Alergati dar in asa fel ca sa capatati premiul! Toti ceice se lupta la jocurile de obste, se supun la tot felul de infranari. Si ei fac lucrul acesta ca sa capete o cununa, care se poate vesteji: noi sa facem lucrul acesta pentru o cununa, care nu se poate vesteji.  Eu, deci, alerg, dar nu ca si cum n-as sti incotro alerg. Ma lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste in vant. Ci ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat.” 1Corinteni 9:24-27

Bibliografie

Clinton, Robert. Continuing Well. (Curs predat la Fuller Theological Seminary)

Clinton, Robert. Mentoring Reader. Fuller Theological Seminary, 2005

Clinton, Robert. The Making of a Leader. Colorado Springs:NavPress, 1998

Hendricks, Howard. Predarea care schimba vieti. Shalom, Oradea, 1999

Maxwell, C. John. Developing the Leader Within You. Nashville, TN: Thomas Nelson Publishers, 1993

Seidel, B Andrew. Croind un traseu temerar. Multimedia, Arad, 2008

Seidel, B Andrew. Leadership: Equipping the Next Level Generation. BEE International, 1966

Stiri Crestine: www.stiricrestine.ro

Trebesch, Scelley. Isolation. Altadena: Barnabas Publisher, 1997

Nascut intr-o familie de credinciosi evanghelici, Mihai Dumitrascu s-a pregatit inainte de Revolutie  pentru o cariera tehnica. Adevarata lui chemare a fost insa spre slujirea lui Dumnezeu, intrand in pastoratie, dupa finalizarea studiilor la Colegiul „Christ for the Nations Institute” din Dallas în anul 1992. De asemenea a absolvit studiile de teologie pastorala din programa Advanced Training Studies – BEE.In martie 1999 planteaza Biserica Crestina “Emanuel” cu accent pus pe o inchinare contemporana, pe o predicare expozitiva, pe guvernare biblica si pe o filosofie de crestere bazata pe ucenicie si pe grupe mici de partasie. In prezent Mihai, care este casatorit cu Neli si are trei copii: Flavius, Evelin si Remus, continua sa pastoreasca biserica Emanuel, biserica care a ajuns sa numere cateva sute de membri si se dezvolta armonios. De asemenea coordoneaza la nivel national programa de Teologie Pastorala din cadrul BEE si este presedintele Comunitatii Regionale Penticostale Constanta. Mihai este unul dintre membrii fondatori ai BIG Impact si responsabilitatea lui primordial este coordonarea retelei de pastori.

1 Andrew B. Seidel, Croind un traseu temerar, (Multimedia, Arad, 2008), 97