Crestin fugar in Afganistan – marturie socanta!

New York Times, un vechi mijloc american de raspandire a stirilor, a publicat recent un articol redand marturia socanta a unui tanar de 32 de ani. Iosif (numele sau crestin), isi petrece viata in mare parte subteran, avand o Biblie mica pe care o citeste… Se pare ca nici Occidentul, nici Europa, nici NATO, desi a cheltuit sume uriase de bani, nu poate asigura unei tari precum Afganistan libertatea de exprimare a religiei. Inca odata se adeveresc cuvintele unui profesor “Islamul nu este doar o religie…este un mod de viata care afecteaza viata politica, economica, sociala si mai ales sistemul familial.”
Redam mai jos traducerea articolului intitulat: “A Christian Convert, on the Run in Afghanistan” (“Un convertit crestin, fugar in Afganistan”)
Crestin Fugar in Afganistan
Intr-un subsol intunecos la marginea capitalei Afganistanului, Kabul, Iosif isi citeste Biblia albastra si jerpelita la lumina unei lampi de petrol, asa cum a fact-o vreme de mai multe saptamini de cind a fugit de familia lui din Pakistan. Putinele lui lucruri personale stau linga el in subsolul de 3 pe 3 metri, sapat in piatra si in pamintul brun care se prabuseste. El tine o cruce de lemn pe care e inscris un text din Predica de pe Munte, un pachet de tigari Esse, si o mica punga de plastic in care isi tine documentele care ii atesta convertirea la crestinism. Documentele acestea sunt motivul pentru care se ascunde sa isi scape viata. In teorie, legile Afganistanului protejaza libertatea religioasa, dar in realitate, atit in Afganistan cit si in alte tari musulmane, este ca renuntarea la Islam inseamna o crima pedepsita cu moartea.
Cumnatul lui Iosif, Ibrahim, a sosit recent in Kabul, lasindu-si in urma in Pakistan familia si afacerile, pentru a-l afla pe Iosif, apostatul familiei, ca sa-l omoare. Gasit la telefon, Ibrahim, care foloseste doar prenumele, a oferit unui reporter de la New York Times $20.000 sa-i spuna unde se ascunde Iosif. “Daca il aflu, dupa ce ma ocup de el, o sa-i omor si fiul, pentru ca fiul lui e bastard”, spune Ibrahim, facind referinta la baiatul de 3 ani a lui Iosif. “El nu e din tata musulman”.
Pentru Iosif, in varsta de 32 de ani, care cere sa fie identificat doar dupa numele lui crestin pentru a-si proteja sotia si fiul, calea la crestinism a fost doar un segment al unei calatorii de viata mult mai lungi, inclusiv un an care l-a dus prin Turcia, Grecia, Italia si Germania, cautind refugiu de violenta din Afganistan. Dar in fiecare loc in care s-a oprit, Iosif a dat de bucluc. A fost detinut in Grecia si deportat din Germania, si a locuit in strazile Italiei inainte de a intelege ca nu va dobindi fericirea in Europa, unde cererea lui de azil politic nu ajungea nici unde. A plecat de buna voie din Italia in Pakistan pentru a fi cu sotia si fiul lui, dar nici asta nu mai este o optiune viabila. Cum nu e viabila nici reconvertirea lui la Islam. “Mi-am mostenit credinta, dar am vazut atit de multe lucruri care m-au facut sa-mi lapad convingerile religioase”, zice Iosif. “Chiar daca voi fi ucis, nu ma reconvertesc la Islam”.
Crestini persecutati in Afganistan
La nivel oficial, in Afganistan nu exista crestini afgani. Putinii afgani care practica crestinismul o fac in ascuns de teama persecutiei, mergind la doar o mina de biserici ascunse care se banuieste ca exista in Afganistan. Cetatenii straini folosesc capelele din ambasade, dar ele sunt practic inaccesibile cetatenilor afgani. Doar o mina de afgani convertiti la crestinism au aparut in ultima decada, si guvernul afgan de obicei ii trateaza fara mila: li se cere sa se lapede de crestinism, si daca refuza sunt expulzati in India, unde exista o biserica afgana in crestere in New Delhi.
Intr-o tara ca Afganistan macinata de saracie si razboi si impartita etnic, pietatea islamica ofera afganilor un rar fir de solidaritate nationala. A respinge Islamul e vazut ca un act de tradare. Asta il lasa pe Iosif fara optiuni de protectie. Nici chiar politia nu i-ar veni in ajutor. Convertitii la crestinism declara ca sunt batuti si chiar abuzati sexual in detentie. Familia lui Iosif din Afganistan nu-i este nici ea de mare ajutor: unchii lui si ei il cauta si vor sa-l prinda.
Iosif spune ca si-a pierdut credinta cu mult timp inainte de a sti ce o va inlocui. Cei mai multi dintre fratii si surorile lui au emigrat in Germania cind el inca era adolescent, dar el a ramas acasa sa ingrijeasca de parintii lui mai inaintati in varsta. In timpul zile conducea un taxi si studia medicina, si a obtinut o diploma de la Universitatea de Medicina din Kabul. A supravietuit  razboiul civil, dictatura Talibanului, invazia militara occidentala, dar un assasinat pe care l-a vazut in 2009 de aproape care l-a lasat pe un baiat de 8 ani mort l-a convins sa plece din Afganistan. A imprumutat bani de la familia lui si a lucrat in doua locuri simultan pentru a putea plati un traficant de persoane care sa-l duca ilegal in Europa. A lasat in urma pe mama lui, care a murit curind dupa aceea, si sotia lui insarcinata care s-a mutat in Pakistan sa stea acolo cu familia ei.
Peregrin in Europa
Amintirile lui Iosif despre calatoria lui sunt memorii de bucurie si disperare: locurile frumoase din Istanbul; gardul ghimpat intre Turcia si Grecia si miinile lui inclestate pe gard; trei zile grele si furtunoase pe o mica nava spre Italia; inotul pina la tarmul Italiei; o calatorie pina in Germania folosind pasaportul unui cetatean pakistanez care nu i se asemana de loc; si strazile dezolate ale orasului Hamburg de unde l-au luat fratii lui.
In Hanovra, aproape de locul in care locuiau fratii lui, Iosif a aflat o biserica protestanta unde se vorbea farsi [Nota AFR: limba populatiei Iranului], si unde a inceput sa mearga, dar la inceput doar sa urmareasca slujba. “Dupa ce am dat la o parte convingerile mele islamice, am trait intr-un gol spiritual”, zice el. “Pe vremea aceea am studiat diverse religii: budismul, hinduismul si crestinismul. Dar studiam si Islamul”.
Dupa 15 zile in Germania s-a predat autoritatilor si a cerut azil. A fost detinut intr-un lagar pentru refugiati unde monotonia era intrerupta doar de vizitele misionarilor. “Cred ca am fost impresionat de personalitatea lui Isus”, zice el. “Faptul ca a venit intre oameni sa ne ia pacatele, asta m-a miscat. I-am admirat caracterul si personalitatea chiar inainte de a fi fost botezat in crestinism”. Cind a fost eliberat sa poata locui cu sora lui in Kassel, s-a intors la biserica din Hanovra si s-a convertit, o decizie pe care fratii si surorile lui au acceptat-o cu mintile dechise.
Linistea insa a fost de scurta durata. Autoritatile germane l-au arestat din nou si l-au deportat in Italia pentru ca nu a cerut azil in prima tara din Uniunea Europeana in care a ajung, asa cum cere legea. Fara familie ori prieteni in Italia, a cautat ajutor pe la biserici si servicii de caritate care i-au dat hrana dar nu adapost. Fara casa, fara bani, depresat si cu sanatatea subreda, Iosif s-a dat batut si s-a dus sa locuiasca cu sotia lui si familia ei in nordul Pakistanului. Fiind constient de miza secretelor vietii lui, a pus documentele privind azilul si convertirea lui la crestinism pe un flash drive pe care-l purta mereu in buzunar. Dar intr-o zi a lasat flash drive-ul  acasa. In timp ce era plecat cu treburi, unul din fratii sotiei lui a imprumutat flash drive-ul sa salveze un document de al lui, si a dat peste documentele lui Iosif. Cind Iosif s-a intors acasa, rudeniile lui l-au apucat de gat si l-au batut. “I-am legat miinile si picioarele si am vrut sa-l omorim”, a zis Ibrahim. “Dar a intervenit tatal meu, zicind ca vrea mai intii sa vorbeasca cu familia lui”. Tatal zicea ca va contacta pe unchii lui Iosif pentru un sfat. Intre timp Iosif a fost inchis intr-o camera, legat la miini si la picioare.
Liniste in suflet
In toiul noptii Iosif a reusit sa scape, si a evadat din casa fara sa poata sa-si ia ramas bun de la sotie si baiat. A prins un autobuz de noapte catre granita cu Afganistanul. Pe drum a sunat un prieten din copilarie cerindu-i ajutorul, apoi a sunat pe sora lui din Germania, lacrimind la telefon. Prietenul din copilarie l-a ajutat, ascunzindu-l in subsolul unei case parasite si aducindu-i mincare o data pe saptamina.
Ajutorarea unui convertit la crestinism este la fel de periculoasa in Afganistan ca si a fi convertit. Pentru Iosif, care recent si-a schimbat locul unde se ascunde, timpul trece foarte incet, fara a fi in compania nimanui decit a Bibliei lui. Aude afara rugaciunile musulmane, ceea ce ii aminteste ca e aproape de pericolul care-l paste in permanenta. “Cind mi-am abandonat convingerile, a fost foarte dificil pentru mine sa discut cu oamenii”, zice el tragind din tigara. “Era ca intr-o inchisoare imaginara”. Apoi facu o pauza, in timp ce lumina lampii de petrol ii proiecta umbra lunga pe perete. “Acuma, insa, e chiar invers”, zice el in final. “Trupul meu e in inchisoare, dar sufletul meu e liber”.
sursa traducerii: AFR www.alianta-familiilor.ro
sursa articolului: http://www.nytimes.com/2014/06/22/world/asia/afghanistan-a-christian-convert-on-the-run.html?_r=1

Supravegherea guvernamentală… este doar începutul!

supraveghere Un subiect care până nu demult era abordat doar de creştinii conservatori, revine în atenţia opiniei publice pe scena TED. Încet dar sigur se pregateşte scena pentru un guvern mondial cu capacităţi de supraveghere şi control ce ne depăşesc imaginaţia. Astfel scenariul descris de apostolul Ioan în Apocalipsa capitolul 13 devine din ce în ce mai realist.

Costul Uceniciei…

Esti gata sa platesti costul uceniciei? Ma gandeam zilele acestea la pretul pe care multi crestini din tarile persecutate trebuie sa il plateasca. Este diferit. Mult prea diferit decat a multora dintre noi. Intrebarea pe care mi-o pun este: Intr-o lume occidentala care se fereste de orice durere, suferinta sau sacrificiu…intr-o lume crestina care predica mai putin costul si mai mult binecuvantarea… in biserici in care confortul este mai valoros decat ucenicia… mai credem ca trebuie sa platim un pret pentru a fi ucenici Lui?
De fiecare data cand citesc sau ma uit la ceea ce se intampla in tarile unde libertatea religioasa nu exista, ma intreb iar si iar: EU CE PLATESC PENTRU A FI UCENICUL LUI ISUS? Care sunt acele vise la care am renuntat sau trebuie sa renunt de dragul Lui? Care sunt acele experiente traumatice din viata sau care sunt acele rani “wurmbrandiene” ori pauline din trup care marcheaza suferinta mea pentru El?

Pavel scrie un verset care inca ma nelinistete, macar ca am citit atatea comentarii si explicatii pe marginea lui: “De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti.” 2 Timotei 3:12. Si textul este cu atat mai relevant cu cat el se regaseste in discursul “apocaliptic”, al vremurilor de pe urma.
Tac… Privesc prin credinta la norul de martori (nu doar din cartea Evrei) si ma smeresc inaintea Domnului. Cuvintele sunt de prisos.
Priviti va rog la urmatorul videoclip:

Salvare Miraculoasa – Povestea lui Okene

Omeneste vorbind Okene trebuia sa fie mort odata cu cei 11 colegi ai sai care se aflau la 30m adancime in Oceanul Atlantic. Nadajduind impotriva oricarui nadejdi, Harrison Okene poate fi inclus in lista eroilor care traiesc prin credinta. Ca Iona, care din pantecele pestelui a strigat catre Dumnezeu, Okene timp de trei zile, a recitat psalmi de izbavire. In timp ce astepta un semn divin, dintr-o data o mana i-a aparut… Restul e istorie.

Salvarea Miraculoasa

Unul dintre cele mai recente cazuri faimoase de supravietuire il are drept protagonist pe un nigerian care se afla la bordul unui remorcher ce traversa Delta Nigeriei, zona bogata in resurse de petrol, dar infestata de pirati. Desi vasul in care se afla s-a scufundat, iar toti colegii lui (11 la numar) au murit, nigerianul a rezistat timp de trei zile intr-o bula de aer, la 30 de metri adâncime in Oceanul Atlantic.

Harrison Odjegba Okene, bucatar pe un remorcher nigerian, a fost salvat de scafandri, dupa ce vasul in care se afla s-a scufundat in Oceanul Atlantic. Acesta a rezistat trei zile baricadat intr-una dintre cabine, suportând o presiune crescânda si temperaturi tot mai scazute.Dupa ce s-a simtit in siguranta, a inceput lupta cu propria minte si asteptarea rabdatoare a salvatorilor. Harrison a inceput sa recite ultimul psalm trimis prin sms de catre sotia sa, psalm recunoscut ca un PSALM al IZBAVIRII: “Scapa-ma, Dumnezeule, prin Numele Tau … Domnul este sprijinitorul sufletului meu!”

„A fost un soc pentru scafandru, in timp ce cauta cadavrele, atunci când…a fost prins de mâna”, a spus Tony Walker, manager de proiecte al companiei DCN Diving, cea care s-a ocupat de operatiunea de salvare si de recuperare a corpurilor neinsufletite. Acesta a adaugat ca Okene nu mai avea mult de trait si ca „a fost incredibil de norocos”, deoarece mai avea „un timp limitat pâna când s-ar fi asfixiat”.

Apa s-a infiltrat in cabina si nivelul a continuat sa creasca, ajungând pâna la nivelul pieptului. Nigerianul a folosit obiectele din incapere si le-a suprapus, astfel incât sa stea la adapost. In cabina a mai gasit si o sticla de Coca-Cola, singura sa sursa de subzistenta in cele trei zile.

Dupa trei zile de stat sub ape, Okene a fost gasit de scafandri, care nu se mai asteptau sa descopere supravietuitori. Mai mult, familia nigerianului fusese anuntata anterior ca niciunul dintre cei 12 oameni de la bordul vasului nu au supravietuit.

Okene este convins si astazi ca salvarea lui a fost posibila datorita unei interventii divine, potrivit cotidianului american. In interviul pe care l-a dat Okene, spune: “Am inceput sa chem numele Domnului… tot timpul ma gândeam la cei dragi si imi aduceam aminte de psalmii pe care i-am citit inainte sa ma culc.”

Marturia unui atlet

De la fotbal (american) la seminarul biblic! Iata marturia frumoasa a unui atlet care in perioada facultatii l-a cunoscut pe Dumnezeu si apoi a simitit o puternica chemare sa mearga la seminarul biblic, desi era la apogeul carierei sale.
Intr-o lume in care majoritatea tinerilor se gandesc mai intai la bani, la siguranta si faima, Dumnezeu inca mai are tineri care aleg sa asculta de chemarea Sa.
Vizionare placuta!

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=paMTj8nwPWE

Jocurile de noroc – o dependenta periculoasa! Partea 2

IN ROMANIA: Jocurile de noroc: o dependenta periculoasa

Recomandam si un articol din presa romana, excelent am putea spune, despre dependenta de jocurile de noroc in Romania. A fost scris de Cristina Mazilu. Redam citeva paragrafe urmind ca cei interesati sa-l citesaca in intregime aici: http://www.eva.ro/psihologie/familia-ta/jocurile-de-noroc-o-dependenta-periculoasa-articol-23983.html

Trasaturile dependentului de jocuri de noroc

Potrivit Ancai Munteanu, psiholog, dependenta se manifesta cam la fel indiferent de obiectul ei. Persoana nu se poate abtine, are comportamentul regulat, face orice ca sa-l satisfaca, este ca o nevoie. In cazul dependentului de jocuri de noroc, este vorba in principal despre placerea jocului si despre  bani. Ca orice dependent, de obicei ascunde acest comportament si incearca sa faca rost de bani in felurite moduri. Asta este usor de vazut, mai ales daca are familie, care sesizeaza sumele care lipsesc. Fiind atat de “prins” de dependenta lui, adesea ii ignora pe cei din jur, neglijeaza alte activitati, nimic altceva nu-l atrage sau nu-i face placere. Poate ajunge la izolare si o preocupare continua pentru joc si pentru a face rost de sumele necesare.
“Principala caracteristica este pierderea logicii in timpul jocului. Se intra intr-o stare de identitate cu jocul in sine, astfel incat coordonatele reale dispar ceea ce face ca sumele jucate, riscurile asumate sa fie mult mai mari decat in mod obisnuit. Ca urmare, comportarea lui duce in mod inerent la pierderi”, este de parere psihologul Claudiu Ganciu. Specialistul prezinta si alte caracteristici ale persoanei dependente de jocuri de noroc.
Iese mereu in pierdere, si totusi revine la jocuri. De ce?

“Raspunsul lui la aceste ‘de ce-uri?’ este ca nu poate fara sa joace, ca ii place foarte mult, ca este singura pasiune a lui. Uneori apar si motivatii legate de bani, spera sa castige, sa devina bogat, in totala discordanta cu realitatea. Neaga faptul ca pierde bani, sustine ca va castiga, ca isi va plati datoriile, ca se va ocupa de toate cele pe care le-a neglijat”, ne spune Anca Munteanu, psiholog. “Esential mi se pare faptul ca in timp se indeparteaza din ce in ce mai mult de realitate, nu mai reuseste sa tina seama de cei din jur, de activitati, programul de la serviciu etc. Orice dependenta este ca o ‘betie’, in care cauti in pofida oricarui obstacol sa ai din nou parte de ‘obiectul’ dependentei. In rest, nimic nu mai conteaza”, continua specialistul.
Dependenta de jocuri de noroc se trateaza?

Anca Munteanu, psiholog, este de parere ca aceste persoane nu cer ajutor pentru ca de cele mai multe ori nu o considera o problema sau cred ca se pot “lasa” singuri de joc atunci cand vor dori. Jocul pare sa aduca satisfactia pe care nicio alta activitate n-o aduce. De ce ar renunta la singura placere? In plus, jocul devine singura lor lume, in afara ei nu mai exista nimic.
Cererile de ajutor sunt fie sporadice atunci cand realizeaza problemele legate de bani sau sunt facute de familie care nu stie ce sa faca, vede ca nimic din ce face sau spune nu are efect, iar situatia se agraveaza. Asadar in conditiile in care persoana respectiva nu cere ajutor sau nu considera comportamentul sau ca fiind expresia unei suferinte, ajutorul are o forma speciala. Este important ca jocul sa fie privit intr-un context mai larg, al intregii vieti a persoanei si a vietii familiei sale. Practic, o dependenta poate fi inlocuita cu alta sau cu un alt simptom daca nu a fost inteles sensul ei, daca nu am reusit sa “traducem” ce inseamna jocul pentru el sau pentru familia lui.

Claudiu Ganciu, psiholog, considera ca ceea ce este cel mai greu de acceptat este faptul ca persoana are aceasta problema, iar lupta celor din familie este de cele mai ori sortita esecului. Sunt si momente in care o persoana este dispusa sa accepte faptul ca are o problema cu jocurile. Se poate incepe si o psihoterapie, dar pentru ca ea sa aiba rezultate este necesar ca acest grad de dependenta sa nu fie foarte ridicat. Comportamentul dependent produce o rupere de realitate, protagonistul nu mai este in aceasta realitate comuna, ci in cea a jocului ceea ce il face sa fie incapabil de a relationa cu un psihoterapeut. Specializarea psihoterapeutului pe probleme de dependenta in aceste cazuri accentuate este vitala.

Dependenta de jocuri de noroc: un secret de familie

“Se intampla acum mai bine de cinci ani. Urma sa ne casatorim. Stiam ca este dependent, nu s-a ferit niciodata sa-mi spuna ca-si petrece noptile prin cazinouri”, se destainuie Oana P. “Am incercat sa-l ajut, sa-l inteleg, dar de fiecare data toate discutiile noastre incepute pasnic, se incheiau cu tipete si cuvinte grele pe care ni le adresam reciproc. Ma simteam tot mai singura si neiubita si am ales sa-l parasesc. Nimeni nu a inteles ce s-a intamplat cu noi, din afara paream cuplul perfect”, mai spune Oana.

Este doar unul din cazurile in care o relatie s-a destramat din cauza dependentei de jocuri. Anca Munteanu ne vorbeste despre rolul familiei, cum se comporta si cum ar trebui sa procedeze, intr-un astfel de caz: este foarte important ceea ce partenerul sau familia vede si simte legat de aceasta dependenta. Ei sunt cei care cer ajutor psihoterapeutic pentru ca apare acel “nu stiu ce sa fac”, “nu stiu cum sa-i spun”, “nu pot sa vorbesc cu el despre asta”.
Adesea dependenta este cauzata de o carenta afectiva foarte timpurie, de o “parasire” traita demult, de un gol pe care obiectul dependentei, jocul in cazul nostru, are menirea de a-l umple. Pentru a da la o parte jocul, este nevoie sa suportam golul, suferinta din spatele lui. Asta este valabil si pentru cei din jur, pentru psihoterapeut si pentru cel dependent. De aceea, dependenta este atat de greu de abordat terapeutic pentru ca cere foarte mult timp, foarte multa munca si trairea unor stari de suferinta imensa pana cand dependentul va reusi sa intre in contact cu ele si sa nu se mai ascunda dupa joc.
O MARTURIE MISCATOARE

Joia trecuta am scris despre impactul nefast al jocurilor de noroc asupra individului si a familiei lui. Am primit la redactie marturia alaturata care e bine sa fie cunoscuta, dar pe care o dam in anonimat.
multumesc mult pentru ca aduceti in lumina acest subiect, si imi permit sa va relatez si povestea mea, Eu consider ca dependenta de jocurile de noroc este cea mai pacatoasa, periculoasa pentruca implica atat persoana, familia cat si societatea, si pt ca este atat de extinsa si ramificata este greu de stapanit si combatut, eu compar aceasta dependenta cu “Vita de vie”, care porneste de la un firicel de samanta si devine butuc cu ramificatiile care se tot intaresc din zi in zi, din anotimp in anotimp, din an in an …
Si acum povestea mea: care incepe in anul 1982, eram 2 tineri frumosi, colegi la Facultatea de ___________ din __________, lucram fiecare la cate un servici bun, el la Intreprinderea _________, iar seara la cursuri, in anul 1985 (ultimul an de facultate) ne-am casatorit si stateam intr-un ap impreuna cu alti colegi – tot studenti – de-ai lui, stiam ca are aceasta boala de la inceput, dar am zis ca nu este atat de grav si o sa-l fac eu sa-i treaca – mare gresala, in anul 1988 am nascut prima fetita si ne-a repartizat o garsoniera, bun, dupa revolutie in anul 1992 am nascut a doua fetita si ne-am mutat in casa (nationalizata) a bunicilor mei, foarte bine pana in anul 1997 cand am cumparat ap iar bunicul a murit, din acel an el si-a dat demisia si nu mai are servici nici in ziua de astazi, evident in tot acest timp aveam probleme financiare iar soacra mea ne tot interoga “de ce nu avem bani” si nu credea ca acest viciu este cauza, inventand tot felul de alte scuze, fetele au crescut, fata cea mare a urmat Scoala centrala, Liceul __________ si Facultatea de limbi straine – franceza – spaniola cea mica a urmat Seminarul ____________, iar acum este studenta la ____________, dupa moartea bunicului meu in 1996, el a inceput sa vanda tot din casa, nu pierdea noptile, pt ca-i ajungeau zilele, juca la jocuri mecanice, care mie mi se pare cel mai “parsiv” mod de jocuri, par inofensive, zicea ca nu pierde mult, avea grija sa nu ne lipseasca mancarea sau strictul necesar, dar atat, eu eram la servici, fetele la scoala, iar el avea toata ziua la dispozitie …
In anul 2009 cand fetele erau mari 21 si respectiv 17 ani am divortat, spre surprinderea tuturor, care nu intelegeau ce ne-a apucat, ca pana in acel moment eram un exemplu pt cei din jur, am rezistat 24 de ani in casnicie si mi-a fost foarte greu sa iau decizia de a divorta, dar nu se putea altfel, mi-am dat seama ca numai in acest mod pot sa-l salvez, cam asta este, cu drag, GEC

Jocurile de noroc – o dependenta periculoasa! Partea 1

Cei de la Alianta Famiilor din Romania au publicat atat saptamana trecuta cat si saptamana asta un studiu despre impactul negativ al jocurilor de noroc aupra individului, a familiei si a societatii in general. Consideram ca aceasta dependenta afecteaza din ce in ce mai multi crestinii romani de aceea publicam si pe site-ul bisericii noastre rezultatele cercetarii si o marturie unei familii care a ajuns in prag de divort din cauza acestui viciu.

STUDIU – JOCURILE DE NOROC: O DEPENDENTA PERICULOASA

Jocurile de noroc sunt un viciu care dezumanizeaza si distrug familia. Nu au nicio utilitate sociala ori economica. Este o practica des intilnita si in Romania si din nefericire chiar si la cei care se considera persoane morale. A devenit o veritabila epidemie nationala. Ocazional informam publicul prin buletinul AFR de marti privind dependenta de jocurile de noroc si redam materiale si studii relevante acestui subiect. Pina astazi, insa, nu am alocat o editie aparte privind efectele daunatoare ale jocurilor de noroc asupra individualui, a colectivitatii ori a familiei. Jocurilor de noroc nu sunt o valoare crestina ci o practica contrara invataturilor sanatoase.
Cei care promoveaza jocurile de noroc si cazinourile ne spun ca ele stimuleaza economia, aducind castig si creind locuri de munca. In alte cuvinte, toti cei implicati in jocurile de noroc, adica cei care le ofera si cei care le consuma, castiga. Aceleasi considerente economice sunt avansate si in favoarea altor pacate sociale, de exemplu pornografia, avortul ori prostitutia. Pornografia stimuleaza si ea economia. Din pornografie castiga si cei care o produc si cei care o consuma. La fel si avortul care necesita clinici de avort, personal medical, echipamente medicale, adica bani. Aceleasi argumente economice sunt facute si in sprijinul legalizarii prostitutiei, dar aspectele negative nu sunt mentionate.
Un fenomen global
Jocurile de noroc si cazinourile au devenit un fenomen mondial, o institutie a societatii globale. Initial au fost interzise. Apoi au fost legalizate dar reglementate foarte strict. De la un fenomen marginal, la inceputul Mileniului III au devenit ceva obisnuit, ceea ce sociologii numesc “mainstream”, adica normal. In 1930 au fost deschise primele cazinouri in Las Vegas, in desertul Nevadei. De atunci ele s-au extins in toata lumea. Macao are, se pare, cel mai mare complex de cazinouri din lume, mai mare chiar decit cel de la Las Vegas. Cazinourile nu se mai afla doar in desert, ele acum se afla chiar in cartierele rezidentiale. Altele se gasesc la gurile fluviilor marilor riuri (in Louisiana de exemplu), pe platforme maritime, ori plutind pe ape curgatoare. In alte cuvinte, in ultimii 50 de ani sau cam asa ceva jocurile de noroc si cazinourile au devenit o institutie noua, asemenea lui McDonald’s si a lui fast food. Acest nou tip de comportament social nu mai este vazut de autoritati ca un viciu ci ca o modalitate de a crea locuri de munca, de a stimula economia si de a impune taxe.
In ultimii ani, insa, unele state ale lumii, printre ele Marea Britanie, Canada si Australia, au inceput sa faca studii privind impactul jocurilor de noroc asupra celor care le practica si a comunitatilor in care cazinourile sunt amplasate. In Statele Unite astfel de studii au fost facute doar de lobby-ul industriei jocurilor de noroc. Studiile acestea, dupa cum este de asteptat, sunt partinitoare, si dau o impresie denaturata privind impactul jocurilor de noroc asupra societatii. Se creeaza locuri de munca, divertisment pentru tineri si nu doar, se doboara plictiseala, se revitalizeaza cartierele subrezite de crize economice, si, mai afirma ele, jocurile de noroc nu dauneaza psihic nici nu cauzeaza dependenta.
In ultima parte a lunii trecute, insa, a fost publicat in SUA un studiu privind impactul jocurilor de noroc asupra individului. Studiul comenteaza 31 de rationamente care indica ca jocurile de noroc dauneaza omului. A fost alcatuit si publicat de Institute for American Values din New York, si e intitulat Why Casinos Matter: Thirty-One Evidence-Based Propositions from the Health and Social Sciences. (“De ce conteaza cazinourile – 31 de rationamente bazate pe evidenta din stiintele sociale si medicale”)

Din cele 31 de observatii le comentam pe cele mai importante.
La jocurile de noroc se pierde mai mult decit se castiga. Jocurile mecanice sunt programate sa asigure ca cei care joaca pierd mai mult decit castiga. Cazinourile ies in castig iar cei care joaca ies in pierdere. Jocurile de noroc computerizate sunt programate sa stimuleze in cei care joaca pariuri frecvente si repetitive. Timp pentru reflexie nu se da, doar inertia de a continua sa pariezi din pierdere in pierdere. Masinile de joc sunt programate sa asigure ca cu cit un individ joaca mai mult cu atit pierde mai mult, si, in plus, sa piarda notiunea timpului si a banilor. Unii joaca pina cind isi termina toti banii din buzunar, nu cu scopul de a castiga. Dependenta aceasta este numita “playing to extinction”, adica “jucind pina la disparitia” banilor din buzunar. Intre 35% si 50% din profiturile cazinourilor sunt derivate de la persoanele dependente de jocuri de noroc ori persoanele care joaca pina se golesc de bani.
Propaganda pro-cazinouri e tot mai agresiva. Cazinourile nu mai sunt numite “cazinouri”, un termen acum depasit, ci “statiuni” de divertisment. Sunt locuri unde oamenii “se distreaza”, se relaxeaza si se simt bine (“have fun”).
Masinile automate creaza dependenta. Dupa 1993 numarul cazinourilor a crescut vertiginos, iar numarul persoanelor dependente de jocurile de noroc a crescut de patru ori. Se estimeaza ca 1% din populatia adulta a Americii e dependenta de jocuri de noroc, o cifra la prima vedere nu chiar mare, dar totusi semnificativa pentru ca reflecta numarul mare de adulti care frecventeaza cazinourile si isi risca banii la masinile automate. Acest 1% de fapt reprezinta intre 15 si 20% din intreaga populatie a Americii care folosesc jocurile de noroc ca divertisment. In Australia dependenta de jocurile de noroc e o epidemie nationala. Legile tarii impun afisarea in cazinouri de informatii si numere de telefon pentru cei care joaca unde sa sune pentru a fi ajutati sa isi revina din depedenta, asa numitele linii Gamblers Anonymous. Studii facute in Australia indica ca 16% din cei care joaca la jocuri de noroc saptaminal sunt dependenti, iar alti 15% sunt inclinati spre dependenta. Studii similare indica ca intre 40 si 60% din castigurile pe care cazinourile le fac din jocurile de norc provin de la aceasta fractiunea relativ mica a persoanelor dependente.
Alte concluzii. Persoanele care locuiesc in preajma cazinourilor sunt mai mult predispuse sa devina dependente de jocuri de noroc decit altele. Aceste persoane risca mai mult, pariaza mai mult si predispozitia spre dependenta e mult mai mare. In Nevada, spre exemplu, comitatele adiacente lui Las Vegas au o incidenta mai ridicata de persoane dependente de jocuri de noroc decit persoanele care locuiesc in comitate mai indepartate. Tot spre dependenta sunt predispuse si persoanele care lucreaza in cazinouri. Deasemenea, angajatii cazinourilor au comportamente sociale mai vicioase in comparatie cu restul societatii: beau mai mult, fumeaza mai mult, sunt indatorati mai mult, au un incident de recidivism mai ridicat si o etica a muncii mai deficitara.
Dependenta de jocurile de noroc afecteaza familiile, comunitatile si indivizii. Dependenta nu imbogateste ci duce la ruina financiara, datorii, inabilitatea de a plati datoriile existente ori imprumuturile financiare, faliment, pierderea casei ori a unei afaceri. Distruge relatiile de familie, duce familia la ruina. Persoanele dependente care ajung in aceasta situatie financiara precara sunt de trei ori mai mult predispuse spre suicid. Un sondaj efectuat cu putini ani in urma indica ca 26% din divorturile americane se datoreaza, direct ori indirect, dependentei de jocuri de noroc. Trist, alte studii releva ca minorii de multe ori asteapta in masina ori in parcare parintii care se distreaza in cazinouri iar ei stau afara.
Industria jocurilor de noroc tinteste tinara generatie. Tinerii sunt mai usor de ademenit, au bani mai putini, dar isi asuma un risc mai mare. 39% dintre tinerii americani merg la jocuri de noroc cel putin o data pe an, si 90% dintre ei considera jocurile de noroc acceptabile din punct de vedere moral. Industria cazinourilor de fapt recunoaste ca viitorul ei depinde de generatia tinara.
Studiul deasemenea indica ca cazinourile nu stimuleaza economia locala, cu toate ca asta se afirma. Atlantic City din New Jersey este Las Vegasul de pe coasta de est a Americii. In ultimii ani a ajuns aproape la faliment si a trebuit sa fie salvat prin fonduri de stat si 30 de milioane de dolari din campanii de finantare privata. Acelasi declin economic se simte si in alte comunitati cu cazinouri. Motivul este ca din banii generati de industria jocurilor de noroc nu beneficiaza comunitatile locale pentru ca sunt investiti in comunnitati si afaceri diferite.
Remedii: Au fost sugerate diverse politici pentru limitarea influentei cazinourilor asupra societatii, printre ele interzicerea reclamelor pentru jocuri de noroc; interzicerea masinilor automate care faciliteaza dependenta; impunerea de limite de timp pentru persoanele care isi risca bani la jocurile de noroc; formarea unui institut national de cercetare si combatere a dependentei de jocuri de noroc.
VA URMA…