Nu este greu sa observam ca in bisericile noastre avem putini slujitori pasionati, dar si mai putini slujitori pasionati, pregatiti si eficienti.

Fiecare dintre noi, ca lideri slujitori, cautam sa extindem lucrarea bisericilor noastre pe mai multe directii, dar ne lovim in acest context de absenta “oamenilor potriviti” pentru asemenea efort.

Incercarile unora dintre noi, in acest caz, merg in directia “echiparii”, “instruirii” potentialilor slujitori, efortul nostru rezumandu-se in fapt la oferirea de cunostinte, informatii din diferite cursuri si materiale – bune si necesare de altfel – dar fara sa “produca” rezultatul dorit: un om “potrivit” care “sa faca lucrarea sa mearga”.

Altii, facand un pas in plus, incercam sa oferim informatii si cunostinte necesare unor slujitori potentiali care au daruri spirituale si abilitati potrivite.
Dar si in aceste situatii observam adesea ca lucrurile nu progreseaza armonios si constant.

Ce lipseste? Care este “buba”? Este dorinta sau asteptarea noastra gresita?
Nu/Nicidecum!

Expresia „Omul potrivit la locul potrivit”  comunica un principiu al bunei functionalitati a oricarei biserici sau organizatii, o conditie majora a eficientei si eficacitatii care î?i are baza in felul cum Dumnezeu a gandit rolul si rostul nostru in Trup: „.... Dumnezeu a pus madularele in trup, pe fiecare asa cum a voit El” si „ ....fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit” (1 Cor  12:18 si 1 Petru 4:10b).

De aceea, o buna parte din efortul nostru ca lideri se canalizeaza pe implementarea acestui principiu in viata si lucrarea bisericii noastre. Fiecare dintre noi cautam sa atingem viziunea primita de la Dumnezeu alaturi de o echipa functionala. Cine nu si-ar dori oameni potriviti langa el?

Nu ar trebui, insa, ca privind la daruri si la competente, sa uitam o componenta vitala a „omului potrivit”: aceea privind atitudinea inimii lui in slujire – caracterul.
Pentru ca dincolo de inzestrari si cunoastere, de darurile primite, caracterul constituie suportul acestora si deci garantia implinirii scopului propus.
Hristos a ajuns pana in final pe tronul de glorie al Tatalui pentru ca El i-a iubit pe ai Sai „pana la capat”, si si-a dus lucrarea pana cand „s-a ispravit!”.

Bob Gass, autorul unui ciclu de meditatii zilnice, povesteste ca editorul ziarului Bellefontaine Examiner din Ohio, Gene Marine, a trimis un reporter sportiv nou pentru a se documenta cu privire la un mare meci. Reporterul se intoarse la ziar fara nici un articol. "Care este povestea?" intreba Marine. "Nu este nici o poveste”, replica reporterul. "Cum?" urla Marin, "si de ce ma rog?" "Pentru ca nu a avut loc nici un meci", raspunse reporterul. "Nici un meci? Ce s-a intamplat?" il chestiona Marine. "S-a prabusit stadionul". Neputand sa-si creada urechilor editorul intreba: "Si unde este articolul despre prabusire?" Dupa o liniste stanjenitoare, reporterul raspunse: "Nu aceasta a fost sarcina mea, domnule". Inutil sa mai spunem ca acesta a fost sfarsitul carierei sale.

Pentru ca intalnim des atitudini asemanatoare, sa nu uitam ca un rol important al nostru, ca lideri, este si acela de a fi modele pentru ceilalti. De aceea, intr-o lume tot mai egoista si mai lenesa, preocuparea pentru cultivarea unui caracter integru,  a unei inimi/atitudini in slujire ca a lui Hristos, trebuie sa fie prioritara.

Care este metoda?
In loc de raspuns, as intreba: cunoasteti o alta metoda decat cea aplicata de Marele Invatator si Dumnezeu – Isus Hristos: ucenicia? Ucenicia care inseamna transmiterea vietii, a valorilor Imparatiei, prin intrupare, ilustrare si explicare/invatare?
Si cunoasteti un alt cadru mai potrivit pentru ucenicie decat acela in care a ucenicizat Hristos? Un cadru care combina armonios relatiile personale de grup, individuale si in public?
Apostolul Pavel a inteles bine acest principiu, l-a aplicat cu perseverenta, iar roadele au fost pe masura:
2 Timotei 3:10-11 “Tu insa ai urmarit de aproape invatatura mea, purtarea mea, hotararea mea, credinta mea, indelunga mea rabdare, dragostea mea, rabdarea mea, prigonirile si suferintele care au venit peste mine in Antiohia, in Iconia si in Listra. Stii ce prigoniri am rabdat. …..”
Faptele Ap 20:20 “Stiti ca n-am ascuns nimic din ce va era de folos si nu m-am temut sa va propovaduiesc si sa va învat inaintea norodului si în case…..”

Nascut pe 11 Decembrie 1955, la Baia Mare, intr-o familie de credinciosi baptisti, tatal fiind pastor, Ovidiu a beneficiat inca din copilarie de o crestere sanatoasa si de posibilitatea de a auzi Cuvantul Domnului.  Convertirea s-a produs mai tarziu, la varsta de 19 ani si a fost urmata de o dedicare puternica fatade procesul de instruire si formare pentru lucrare. Inca din Ianuarie 1977 a intrat in procesul de ucenicizare dezvoltat de organizatia Navigatorii, a continuat in cadrul lui Campus Crusade for Christ, din 1985 in cadrul programului BEE si mai tarziu a urmat cursurile teologice dezvoltate in tara de London Bible College. De asemenea a absolvit studiile de teologie pastorala din programa Advanced Training Studies – BEE. Desi dupa absolvirea in 1980 a cursurilor universitare a urmat o cariera tehnica, lucrand in special in proiectare, adevarata chemare a fost spre slujirea lui Dumnezeu si a bisericii Sale. A lucrat cu copiii, cu tinerii, s-a implicat in procesul formarii de ucenici si din 1988 a fost ales ca pastor al Bisericii Crestine Baptiste din Galati. S-a dedicat acestei chemari si slujiri full time, din 1990. Este casatorit cu Mioara din anul 1978 si are doi copii, Iulian si Iulia Dorothea.Pastoreste in prezent alaturi de alti doi pastori biserica baptista “Sfanta Treime” din Galati si este in prezent Secretarul Comunitatii bisericilor baptiste de Braila. Ovi este unul dintre membrii fondatori ai BIG Impact, membru in Bordul de conducere si coordonator regional BIG (Braila-Galati). Ii place jocul de sah, muntele si lectura