Istoric

Departamentul de Adolescenți a luat ființă în anul 2013, imediat după tabăra Transformări. În februarie 2012, au avut loc niște întâlniri prin care grupa de Adolescenți din cadrul Școlii Duminicale a fost pregătită din punct de vedere muzical pentru a face pasul spre echipa de Laudă și Închinare. Gândul inițial a fost acela de a facilita tranziția adolescenților spre grupul de tineri ai Bisericii. Ulterior, totul s-a concretizat în crearea unui departament dedicat, cu ajutorul Simonei Mățăoanu, Ronelei Vlad și al lui Cornel Frîncu.

Viziune și obiective

Adolescența, prin definiție, este o periodă de tranziție de la copilărie spre maturitate, caracterizată de multe întrebări, confuzie, incertitudine și mult timp liber. Ne-am propus să le dăm de lucru, să nu-și ocupe timpul cu lucruri mai puțin benefice. Din 2012 până azi am ajuns la câteva concluzii: adolescența e o perioadă în care adolescenții au nevoie acută de acceptare, nevoia de apartenență la un grup, fiind puternică în această etapă. Am căutat să le creăm un mediu potrivit creștin în care să treacă prin acestă perioadă. Credem că au nevoie să fie ascultați și să își ocupe timpul cu ceva bun, constructiv. Aceste nevoi se întâlnesc nu numai în randul adolescenților din mediul evanghelic, ci și în inima fiecărui adolescent din mediul secular: colegi de școală, prieteni etc… Intenționăm să creăm un astfel de context astfel încât ei să își poată invita colegii, să poată trece și aceștia mai usor prin această perioadă.

[ … ] Dumnezeu mi-a pus în minte că ei vor fi generația care va câștiga și va schimba Tîrgoviștea, și încă mai cred asta. Avem o generație și sunt o generație cu foarte mult potențial. Ceea ce am observat este că atunci când există oameni care le dau direcții clare adolescenților, ei pot să își folosească potențialul în direcția bună și să îl aducă cât mai aproape de capacitatea lui maximă.

– Cornel Daniel Frîncu

Să ne cunoaștem

De-a lungul timpului au fost mai mulți care au fost implicați. La început a fost Ronela Vlad, Simona Mățăoanu (pe atunci Bucur), Diana Maghear, Ionuț și Oana Petre, Gabi Popescu, Mirela Nicolae, Anca Floarea … Au fost mulți. Din nevoia de simplificare a lucrurilor și biserica fiind în tranziție, au rămas doar 3: Cornel Daniel Frîncu, Adrian Vlad și Ronela Vlad.

Ronela Vlad: Mi-a plăcut mult motto-ul unei colege de la consiliere: “Hristos în noi, nădejdea slavei”, dar pot să zic pentru mine că eu sunt un păcătos născut din nou. [ … ] Sunt o soție, mamă, prietenă și lider într-un final. Mă bucur pentru asta, pentru harul pe care Dumnezeu a făcut să-l cunosc și prin viața mea, prin exemplul meu să pot să ajut, să pot să ridic, să pot să mângâi atunci când e nevoie. Asta e partea pe care mie îmi place s-o fac.

Cornel Daniel Frîncu: [ … ] sunt un copil (26 de ani împliniți în August, 2018). Încă îmi place să copilaresc și îmi place ceea ce fac, îmi place să mă implic în lucrarea lui Dumnezeu, îmi place să fiu de ajutor celor din jur. Îmi dau seama, cel puțin pentru mine, asta îmi dă o semnificație aparte, când îmi dau seama și când văd că sunt de folos altora și reușesc să îi ajut în împlinirea unui scop mic sau unui scop mare. Sunt un copil care copilărește, care a fost și este crescut de Dumnezeu în continuare. Văd cum eram în 2013 când am început lucrarea cu adolescenții și când am început, într-un fel, slujirea mea publică și cum sunt acum și văd cât de fumos Dumnezeu m-a crescut și cum a folosit fiecare oportunitate să mă aducă unde El a vrut. Văd o dezvoltare în viața mea și asta pentru mine contează cel mai mult. Văd că sunt un alt om, un om care reușește să fie mai folositor oamenilor, cred și sper că așa e. Sunt căsătorit, am un băiat cu numele de Daniel (doar Daniel ca să fie strigat așa) și sunt bucuros că pot sluji altor oameni.

Experiențe și realizări

Ronela: [ … ] de fiecare dată când mă gândesc la adolescenți, îmi aduc aminte de prima tabără a noastră din 2013 care mi s-a părut genială [ … ]. Pentru mine a fost o realizare maximă. Pe urmă când îi vezi plecați și realizându-se, oarecum simt că mi-am îndeplinit misiunea.

Cornel: E o bucurie maximă, cel puțin pentru mine, când orice adolescent face un pas important în viața lui [ … ]. Mă bucuram ca de propriul copil și era ceva foarte wow pentru mine, și îmi dădeam seama că un mic aport, și noi împreună cu lucrarea noastră l-am avut. Momentul în care unii dintre adolescenți au hotărât să se căsătorească și pentru mine a fost o bucurie că le-a venit mintea la cap și știu unde vor să se ducă (sau nu 😉). Când unii dintre ei s-au angajat, pentru noi a fost și este o realizare și o bucurie, că am reușit ușor-ușor să punem și noi câteva cărămizi la dezvoltarea și formarea lor ca oameni. Când vedem implicarea fiecărui adolescent în biserică și în societate ne dăm seama, și pentru noi e o bucurie, sincer, nu o mândrie, că a meritat efortul și de fiecare dată când îmi e greu și vreau să renunț mă uit la ei, la adolescenți. Am câțiva la care mă uit mai atent și văd că a meritat, că au ajuns unde trebuie, la un nivel bun. A meritat! Acum hai să o iau de la capăt, să continui, că și ceilalți care vin din urmă au nevoie de același ajutor